1. [DEX '09] ÎNȚEPĂTURĂ, înțepături, s. f. 1. Înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură. – Înțepa + suf. -ătură.
2. [MDA2] înțepătură sf [At: COSTINESCU / Pl: -ri / E: înțepa + -(ă)tură)] 1 Înțepare (2). 2 Efect produs prin înțepare (2). 3 Loc unde a intrat un obiect ascuțit. 4 (Med) Puncție. 5 (Med) Rană mică provocată prin înțepare (2). 6 Gaură făcută de insecte pe fructe, lemne etc. 7 Furnicătură pe sub piele Si: înțepare (7). 8 (Fig) Înțepare (9). 9 (Fig; îs) O ~ de om Persoană care poate fi jignită foarte ușor.
3. [DLRLC] ÎNȚEPĂTURĂ, înțepături, s. f. 1. Împunsătură; efectul produs de o înțepare și locul unde s-a produs aceasta; (la pl.) furnicături (sub piele). Înțepătură de viespe. ▭ Înțepături dese, ca de perie, i se ridicau din tălpi către genunchi, furnicîndu-i mușchii și oasele. MIHALE, O. 190. Oricîte înțepături mi-au alergat din ceafă pînă în tălpi, totuși am răspuns ca un viteaz. GALACTION, O. I 82. Parcă s-au mai alinat înțepăturile reumatismului. CARAGIALE, O. II 228. ◊ (Poetic) Înțepăturile reci ale ploii. DUMITRIU, N. 151. ◊ Fig. Se înălțau stelele cele dintîi, palide înțepături albe pe boltă, împrejurul luceafărului. DUMITRIU, V. L. 97. 2. Fig. Aluzie răutăcioasă, vorbă ironică. Nevasta înțelegea, ceva, dar era bănuitoare... și deprinsă să răsară la orice înțepătură. SADOVEANU, B. 8.
4. [Șăineanu, ed. VI] înțepătură f. efectul înțepării (și fig.).
5. [Scriban] înțepătúră f., pl. ĭ. Locu pe unde a intrat țeapa, ghimpele, acu: curgea sîngele pin înțepătură.
6. [DOOM 3] înțepătură s. f., g.-d. art. înțepăturii; pl. înțepături
7. [DOOM 2] înțepătură s. f., g.-d. art. înțepăturii; pl. înțepături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL