Definiție și ce înseamnă înțepător

1. [DEX '09] ÎNȚEPĂTOR, -OARE, înțepători, -oare, adj. 1. Care înțeapă (1); care produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzația de înțepătură, care pișcă. 2. Fig. Sarcastic, ironic. – Înțepa + suf. -ător.

2. [MDA2] înțepător, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. P. 146 / Pl: ~i, ~oare / E: înțepa + -(ă)tor)] 1 a Care înțeapă (2) Si: (înv) înțepâcios (1). 2 a Care produce o senzație dureroasă, ca de înțepătură Si: (înv) înțepâcios (2). 3 a (D. băuturi) Care pișcă la limbă Si: (înv) înțepâcios (3). 4 a (Fig) Care face aluzii răutăcioase Si: ironic, sarcastic, (înv) înțepâcios (4). 5 sf (Pop) Ac mare cu care se cos cojoace. 6 sn (Teh) Unealtă pentru găurit sau pentru lărgirea ori curățirea unei găuri existente.

3. [DLRLC] ÎNȚEPĂTOR, -OARE, înțepători, -oare, adj. 1. Care înțeapă. Vîntul... fuge nebun Printre tufe-nțepătoare. ALECSANDRI, P. A. 132. 2. Fig. (Despre băuturi, mirosuri etc.) Care provoacă o iritație, care dă o senzație de înțepătură; pișcător. Vin cu gust înțepător. Miros înțepător de acid fenic. ▭ Mirosea a fum; flori uscate, grămădite prin colțuri și-n grindă, amestecau cu fumul mireasmă înțepătoare. SADOVEANU, B. 47. 3. Fig. (Despre vorbe, aluzii etc.) Sarcastic, ironic, mușcător. Doctorul se făcu roșu. Îi venea să răspundă cu o vorbă mai înțepătoare, dar se temea să nu se încurce din nou. D. ZAMFIRESCU, R. 204. ◊ (Adverbial) Femeia, neliniștită... se întorcea către camion și se răstea înțepător, cu arțag. DUMITRIU, N. 234.

4. [Șăineanu, ed. VI] înțepător a. care înțeapă.

5. [Scriban] înțepătór, -oáre adj. Fig. Care înțeapă, ustură: o vorbă înțepătoare. Care te pișcă de limbă, picant: hreanu e înțepător.

6. [DOOM 3] înțepător adj. m., pl. înțepători; f. sg. și pl. înțepătoare

7. [DOOM 2] înțepător adj. m., pl. înțepători; f. sg. și pl. înțepătoare

8. [DFL] Picea pungens Engelm., « Molid înțepător ». Specie cu flori femele roșii, cele mascule mov. Conuri cilindrice, la capete mai înguste, pînă la cca 10 cm lungime, la început roșcate apoi brune, solzi moi, subțiri, în formă de romb cu vîrful îngustat, ciuntit, răsfrînt. Frunze aciculare, verzi-albăstrui, argintii, neflexibile, 1-3 cm lungime, 1,15 mm lățime, dispuse dens pe lujeri în toate direcțiile. Arbore, 30-50 m înălțime, scoarță cenușie-închisă, groasă, crăpată, cu lujeri glabrii, muguri nerășinoși.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro