1. [DEX '09] ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva în temniță. – În + temniță.
2. [MDA2] întemnița vt [At: DA ms / V: (înv) ~icia / Pzi: ~țez / E: în- + temniță] A închide pe cineva în temniță Cf încarcera.
3. [DEX '98] ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A vârî în temniță. – În + temniță.
4. [DLRLC] ÎNTEMNIȚA, întemnițez, vb. I. Tranz. A băga în temniță, a vîrî la închisoare. V. încarcera. Sute și mii de muncitori, intelectuali, țărani erau întemnițați și schingiuiți în beciurile siguranței. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 116. ◊ Fig. Norocul îi apărea în astă-seară... prin ușa în sfîrșit căzută în țăndări a destinului său, multă vreme întemnițat. GALACTION, O. I 150.
5. [Șăineanu, ed. VI] întemnițà v. a arunca în temniță.
6. [MDA2] întemnicia v vz întemnița
7. [DLRM] TEMNIȚA vb. I. v. întemnița.
8. [Scriban] întemnițéz v. tr. Închid în temniță, incarcerez (ChN. 2, 30).
9. [DOOM 3] întemnița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întemnițez, 3 întemnițează; conj. prez. 1 sg. să întemnițez, 3 să întemnițeze
10. [DOOM 2] întemnița (a ~) vb., ind. prez. 3 întemnițează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL