1. [MDA2] înțelinat, ~ă a vz înțelenit
2. [DEX '09] ÎNȚELENIT, -Ă, înțeleniți, -te, adj. 1. (Despre pământ) Întărit, uscat din cauza secetei sau a necultivării. 2. Fig. Încremenit, împietrit, nemișcat. – V. înțeleni.
3. [MDA2] înțelenit, ~ă a [At: MOXA, 381/20 / V: ~linat, ~lin~ / Pl: ~iți, ~e / E: înțeleni] 1 (D. pământ) Întărit, prefăcut în țelină prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc. 2 (Fig) Încremenit.
4. [MDA2] înțelinit, ~ă a vz înțelenit
5. [DLRLC] ÎNȚELENIT, -Ă, înțeleniți, -te, adj. 1. (Despre pămînt) Bătătorit, învîrtoșat, tare (din cauza necultivării, a secetei sau a frigului). Boliștea aceasta... făcea să rămîie pămîntul ințelenit și să putrezească grînele în lanuri. ANGHEL, PR. 109. Duc turmele de pui să pască țarinile ințelenite. ODOBESCU, S. III 14. Pămînturile erau ințelenite și necultivate. I. IONESCU, M. 284. 2. Fig. Înlemnit, încremenit, nemișcat; înțepenit. O ceață... se risipea mereu în frigul ințelenit. REBREANU, N. 67. E liniștit – acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. CARAGIALE, M. 39.
6. [DLRLC] ÎNȚELINA, înțelinez, vb. I. Tranz. A semăna grîul de toamnă pe ogoarele de porumb înainte de culesul acestuia, îngropînd semințele în pămînt cu ajutorul sapei. (Refl. pas.) Dacă toamna culesul popușoilor întîrzie, și dacă gospodarul se teme că nu va putea sămăna grîul de toamnă din pricina uscăciunii sau a vremii rele, atunci grîul se înțelinează. PAMFILE, A. R. 104.
7. [DLRM] ÎNȚELINA, înțelinez, vb. I. Tranz. A semăna grîul de toamnă pe ogoarele de porumb, înainte de culesul acestuia (îngropînd semințele în pămînt cu ajutorul sapei). – Din în- + țelină.
8. [DRAM 2021] înțelenít, -ă, înțeleniți, -te, adj. (ref. la pământ) Necultivat. – Din înțeleni.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL