1. [DEX '09] ÎNȚELEGĂTOR, -OARE, înțelegători, -oare, adj. Care are înțelegere pentru situația cuiva; p. ext. bun, mărinimos. – Înțeleg (prez. ind. al lui înțelege) + suf. -ător.
2. [MDA2] înțelegător, ~oare a [At: COD. VOR. 153/5 / Pl: ~i, ~oare / E: înțeleg + -ător] 1 Care are înțelegere pentru situația cuiva. 2 (Pex) Mărinimos. 3 (Înv) Care dorește să înțeleagă. 4 (Înv) Docil. 5 (Înv) Intelectual. 6 (Înv) Inteligent. 7 (Înv) Care înțelege ceea ce cunoaște Si: învățat, priceput. 8 (Înv) Rezonabil.
3. [DLRLC] ÎNȚELEGĂTOR, -OARE, înțelegători, -oare. adj. Care are înțelegere pentru situația (grea a) cuiva. Sînt om înțelegător. DUMITRIU, N. 115. Însușirile lui artistice apar așa de mari, încît tineretul și personalitățile înțelegătoare alcătuiesc subscripții în folosul lui [Eminescu]. SADOVEANU, E. 69.
4. [Șăineanu, ed. VI] înțelegător a. care înțelege.
5. [Scriban] înțelegătór, -oáre adj. Care înțelege, cuminte, raționabil, dócil, supus: copil înțelegător.
6. [DOOM 3] înțelegător adj. m., pl. înțelegători; f. sg. și pl. înțelegătoare
7. [DOOM 2] înțelegător adj. m., pl. înțelegători; f. sg. și pl. înțelegătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL