1. [DEX '09] ÎNTĂRNIȚAT, -Ă, întărnițați, -te, adj. (Reg.; despre cai, măgari și catâr) Cu tarnița, înșeuat. – V. întărnița.
2. [MDA2] întărnițat, ~ă a [At: MARIAN, NU. 528 / V: ~târ~ / Pl: ~ați, ~e / E: întărnița] 1 (D. animale de călărie) Înșeuat. 2 (Reg) Cu spatele încovoiat precum tarnița Si: deșelat, spetit.
3. [DEX '98] ÎNTĂRNIȚAT, -Ă, întărnițați, -te, adj. (Pop.; despre cai, măgari și catâr) Cu tarniță, înșeuat. – V. întărnița.
4. [DLRLC] ÎNTĂRNIȚAT, -Ă, întărnițați, -te, adj. (Popular, despre cai, măgari) Cu tarniță, înșeuat. Taică, tăiculiță, Hai de-mi dă murguțul tău, Închingat și-ntărnițat, Să mă duc la Țarigrad Și cu turcii să mă bat. ȘEZ. I 44. Am o iapă intărnițată; Cînd iau tarnița, Se văd mațele (Lada). GOROVEI, C. 195.
5. [DEX '09] ÎNTĂRNIȚA, întărnițez, vb. I. (Reg.) Tranz. A pune tarnița pe cal, pe măgar sau pe catâr. – În + tarniță.
6. [MDA2] întărnița vt [At: PAMFILE, COM. / V: ~târ~ / Pzi: ~țez / E: în- + tarniță] (Pop; d. cai, măgari, catâri) A înșeua.
7. [MDA2] întârnița v vz întărnița
8. [MDA2] întârnițat, ~ă a vz întărnițat
9. [DEX '98] ÎNTĂRNIȚA, întărnițez, vb. I. Tranz. A pune tarnița pe cal, pe măgar sau pe catâr. – În + tarniță.
10. [DLRLC] ÎNTĂRNIȚA, întărnițez, vb. I. Tranz. A pune tarnița (pe un cal sau pe un măgar). Întărnițînd bine magarul... ȘEZ. V 40.
11. [Scriban] întárniț, V. întărnițez.
12. [Scriban] întărnițéz v. tr. Înșel, pun șaŭa (tarnița). – Și întárniț, a -ărnița.
13. [DOOM 3] întărnița (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. întărnițez, 3 întărnițează; conj. prez. 1 sg. să întărnițez, 3 să întărnițeze
14. [DOOM 2] întărnița (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întărnițează
15. [DRAM 2021] întărnițát, -ă, întărnițați, -te, adj. (reg.) Înșeuat. – Din întărnița.
16. [DRAM 2015] întărnițat, -ă, întărnițați, -te, adj. – (reg.) Înșeuat. – Din întărnița (MDA).
17. [DRAM 2021] întărnițá, v.t. (reg.) A înșeua; a pune șaua pe cal: „Murgul și l-o-ntărnițat / Și pe el o-ncălecat” (Bârlea, 1924, I: 162). – Din în- + tarniță „șa” (Scriban, DEX, MDA).
18. [DRAM 2015] întărnița, vb. tranz. – (reg.) A înșeua; a pune șaua pe cal: „Murgul și l-o-ntărnițat / Și pe el o-ncălecat” (Bârlea, 1924, I: 162). – Din în- + tarniță „șa” (Scriban, DEX, MDA).
19. [DRAM] întărnița, vb. tranz. – A înșeua; a pune șaua pe cal: „Murgul și l-o-ntărnițat / Și pe el o-ncălecat” (Bârlea 1924 I: 162). – În- + tarniță „șa”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL