1. [DEX '09] ÎNȘURUBARE, înșurubări, s. f. Acțiunea de a înșuruba și rezultatul ei. – V. înșuruba.
2. [MDA2] înșurubare sf [At: lOANOVICI, TEHN. 328 / V: ~upa~ / Pl: ~bări / E: înșuruba] 1 Fixare a unei piese cu ghivent în locașul ei Si: înșurubat1 (1). 2 Strângere a unui șurub prin învârtire pentru a fixa ceva Si: înșurubat1 (2). 3 Asamblare a două piese prevăzute cu ghivent Si: înșurubat1 (3). 4 Strângere de jur-împrejurul cuiva Si: înșurubat1 (4). 5 Ținere din scurt a cuiva Si: înșurubat1 (5). 6 Potrivire.
3. [DLRLC] ÎNȘURUBARE, înșurubări, s. f. Acțiunea de a (se) înșuruba. Înșurubarea unui bec.
4. [DEX '09] ÎNȘURUBA, înșurubez, vb. I. Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + șurub.
5. [MDA2] înșiruba v vz înșuruba
6. [MDA2] înșuruba [At: HERZ. – GHER. M. IV, 214 / V: ~upa / Pzi: ~bez / E: în- + șurub] 1 vt A fixa în locașul ei o piesă cu ghivent Si: a înșurubui (1). 2 vt A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa ceva Si: a înșurubui (2). 3 vt A asambla două piese prevăzute cu ghivent Si: a înșurubui (3). 4 vr A se strânge de jur-împrejurul cuiva. 5 vt A potrivi. 6 vt A ține din scurt. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva împotriva altuia A ațâța.
7. [MDA2] înșurupa vt vz înșuruba
8. [MDA2] înșurupare sf vz înșurubare
9. [DLRLC] ÎNȘURUBA, înșurubez, vb. I. Tranz. 1. A da unui șurub sau altei piese filetate o mișcare de rotație, astfel încît să pătrundă într-un material sau într-o piesă filetată. Înșurubez o piuliță. Înșurubez un bec electric. ▭ Omul... începuse să taie ceva, să lipească și să înșurubeze ceva. C. PETRESCU, C. V. 139. ◊ Fig. Țipă jandarmul, înșurubîndu-și arma la umăr. CAMILAR, N. I 233. ♦ Refl. Fig. A se învîrti în spirală. În ciuda frigului și vîntului tăios pe care-l auzeau... cum plînge înșurubîndu-se în hornul sobei de tuci stinse, totuși afară stătea cineva și-i privea. DUMITRIU, V. L. 29. 2. Fig. A încurca, a înfunda (pe cineva). Îl înșuruba în articole de legi, il purta la judecătorie. PAS, Z. I 151. – Variantă: înșurupa vb. I.
10. [DLRLC] ÎNȘURUPA vb. I v. înșuruba.
11. [Șăineanu, ed. VI] înșurupà v. a pune șurupul.
12. [Scriban] înșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (d. șurub și șurup). Vîr un șurub: înșurubez un șurub. V. refl. Șurubu s’a înșurubat bine.
13. [DOOM 3] înșurubare s. f., g.-d. art. înșurubării; pl. înșurubări
14. [DOOM 2] înșurubare s. f., g.-d. art. înșurubării; pl. înșurubări
15. [DOOM 3] înșuruba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înșurubez, 3 înșurubează; conj. prez. 1 sg. să înșurubez, 3 să înșurubeze
16. [DOOM 2] înșuruba (a ~) vb., ind. prez. 3 înșurubează
17. [IVO-III] înșurubez.
18. [Argou] înșuruba, înșurubez v. t. 1. a avea contact sexual cu o femeie. 2. (pol.) a condamna la închisoare. 3. a bate foarte rău. 4. a imobiliza, a anihila.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL