1. [MDA2] însulițat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 92/2 / Pl: ~ați, ~e / E: însulița] (Înv) Străpuns cu sulița.
2. [MDA2] însulițat1 sn [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 94 / Pl: ~uri / E: insulița] Însulițare.
3. [MDA2] insulița vt [At: MARIAN, D. 72 / Pzi: ~țez / E: în- + sulița] (Îvr) A străpunge cu sulița.
4. [DLRLC] ÎNSULIȚA, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. Și-a-nsulițat pe Ableros oșteanul voinic Antilohos. MURNU, I. 116. ◊ Fig. O barză... însulița cu ciocul o hrană tainică aflată în straturile apei sau în nămoluri. DUMITRIU, V. L. 120.
5. [DLRM] ÎNSULIȚA, însulițez, vb. I. Tranz. (Rar) A străpunge cu sulița. – Din în- + suliță.
6. [Scriban] însulițéz v. tr. Vechĭ. Împung cu sulița. V. împușc, săgetez.
7. [DAR] însulițat, însulițată, adj. (înv.) străpuns, împuns (cu sulița).
8. [DAR] însulițat s.n. (înv.) însulițare, împungere, străpungere.
9. [DAR] însulița, însulițez, vb. I (înv.) a străpunge cu sulița; a împunge cu sulița.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL