1. [DEX '09] ÎNSUFLEȚIRE, însuflețiri, s. f. Acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație. – V. însufleți.
2. [MDA2] însuflețire sf [At: ANTIM, ap. GCR II, 5 / Pl: ~ri / E: însufleți] 1 (Înv) înviere. 2 Aducere la viață. 3 Prefacere a unui obiect inert în ceva dinamic. 4 (Șfg) Animare. 5 Entuziasmare. 6 Stimulare. 7 Încurajare.
3. [DLRLC] ÎNSUFLEȚIRE, însuflețiri, s. f. 1. Avînt, elan, entuziasm. Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri. MACEDONSKI, O. I 28. Dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire. CREANGĂ, A. 118. Oricare nălucire L-a omului simțire Aduce-nsuflețire. ALECSANDRI, P. I 178. 2. Animație, veselie. A fost o scurtă însuflețire, cînd a vorbit de copil. C. PETRESCU, Î. II 57. ♦ Viață, viețuire. Arborii rari de pe marginea drumului, în neclintita lor însuflețire, trimeteau parcă din înălțime, cu șoapte de frunze și de vînt, ultimul «rămas bun». HOGAȘ, M. N. 52.
4. [Șăineanu, ed. VI] însuflețire f. 1. acțiunea de a însufleți și rezultatul ei: vieață: 2. fig. animațiune.
5. [Scriban] însuflețíre f. Acțiunea de a însufleți. Fig. Animațiune, entuziazm, curaj: a purcede cu însuflețire la luptă.
6. [DEX '09] ÎNSUFLEȚI, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A da viață. ♦ Fig. A stimula, a da impuls, avânt. ♦ Refl. A prinde viață; a se înviora, a se anima. 2. Fig. A preface ceva inert în ceva viu, dinamic. – În + suflet.
7. [MDA2] însufleța v vz însufleți
8. [MDA2] însufleți [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 42/22 / V: ~ța / Pzi: ~țesc / E: în- + suflet] 1 vt (Înv) A învia. 2 vt (Fig) A da viață. 3 vr A prinde viață Si: a se anima, a se înviora. 4 vr A se entuziasma. 5 vt (Fig) A stimula. 6 vt (Fig) A preface ceva inert în ceva viu, dinamic.
9. [DLRLC] ÎNSUFLEȚI, însuflețesc, vb. IV. Tranz. 1. A stimula, a da avînt, a imprima un elan vital, o putere vie, un îndemn; a îmboldi, a provoca la acțiune. Întreaga mișcare comunistă și muncitorească revoluționară internațională este însuflețită de mărețele idei leniniste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Poetic) Codrul prinse a vui, Brazii a-și însufleți. ALECSANDRI, P. A. 133. ♦ Refl. A prinde viață. Terasa de granit înaltă părea-n lumină că plutește Și pe un cîntec de teorbă că urcă și se-nsuflețește. MACEDONSKI, O. I 229. ♦ Refl. A se înviora, a se anima. Convorbirea se însuflețea cînd treceau cu toții într-o sufragerie scînteietoare, cu mese pline de gustări alese și de vinuri. SADOVEANU, E. 102. 2. Fig. A preface ceva inert sau mohorît în ceva viu, strălucitor, dinamic. Soarele însuflețea cu lumina de aur idealizat a razelor sale picăturile mari și grele de rouă curată, care atîrnau pe vîrful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad. HOGAȘ, M. N. 179.
10. [Șăineanu, ed. VI] însuflețì v. 1. a da putere de vieață; 2. a prinde putere; 3, a îmbărbăta.
11. [Scriban] însuflețésc v. tr. (d. suflet). Daŭ suflet, daŭ vĭață, animez. Înviorez. Fig. Entusiazmez, animez, aprind curaju: aceste cuvinte însuflețiră armata.
12. [DOOM 3] însuflețire (desp. -su-fle-) s. f., g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri
13. [DOOM 2] însuflețire (-su-fle-) s. f., g.-d. art. însuflețirii; pl. însuflețiri
14. [DOOM 3] însufleți (a ~) (desp. -su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, 3 sg. însuflețește, imperf. 1 însuflețeam; conj. prez. 1 sg. să însuflețesc, 3 să însuflețească
15. [DOOM 2] însufleți (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. însuflețesc, imperf. 3 sg. însuflețea; conj. prez. 3 să însuflețească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL