1. [DEX '09] ÎNȘTIINȚARE, înștiințări, s. f. Acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, anunț, încunoștințare. ♦ (Concr.) Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc.; adresă, notă. [Pr.: -ști-in-] – V. înștiința.
2. [MDA2] înștiințare sf [At: (a. 1757) CR. II, 53/19 / Pl: ~țări / E: înștiința] 1 Știre. 2 Informație. 3 Anunț. 4 Încunoștințare. 5 (Ccr) Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc. Si: adresă, notă.
3. [DLRLC] ÎNȘTIINȚARE, înștiințări, s. f. Acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, veste. Am primit înștiințare că din Niș a și pornit... sol... împuternicit. DAVILA, V. V. 79.
4. [Șăineanu, ed. VI] înștiințare f. acțiunea de a înștiința și rezultatul ei: aviz, notificare.
5. [Scriban] înștiințáre f. Acțiunea de a înștiința. Anunț, știre, informațiune. – Fals încunoștiințare.
6. [DEX '09] ÎNȘTIINȚA, înștiințez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a da de știre, a anunța; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoștință, a prinde de veste, a afla. – În + știință.
7. [MDA2] înștiința [At: M. COSTIN, ap. LET. 14/28 / Pzi: ~țez / E: în- + știință] 1 vt A aduce la cunoștință Si: a anunța, a avertiza, a aviza, a comunica, a informa, a notifica. 2 vr (Înv) A lua cunoștință. 3 vr A prinde de veste.
8. [MDA2] minisi vt [At: (cca 1821) ap. GALDI, M. PHAN. 210 / Pzi: ~sesc / E: ngr (ε)μήνυσ (aor μηνύω)] (Grî) A înștiința.
9. [DLRLC] ÎNȘTIINȚA, înștiințez, vb. I. Tranz. A informa (despre ceva), a aduce la cunoștință, a da de știre, a face cunoscut; a încunoștința. A! dar uitasem să te înștiințez. Mîine seară sîntem invitați în oraș la masă. ARGHEZI, P. T. 134. Turturica ajunsese la Împăratul-Verde și-l înștiințase. CREANGĂ, P. 277. Lăpușneanul, pre care îl înștiințase de pornirea norodului, trimise pre armașul să-i întrebe ce vor și ce cer. NEGRUZZI, S. I 153. ◊ Refl. pas. (Învechit) Acest sunet, acest nume valurile îl primesc; Unul altuia îi spune; Dunărea se-nștiințează. ALEXANDRESCU, P. 133.
10. [Șăineanu, ed. VI] înștiințà v. a face cunoscut, a da de știre, a anunța, a notifică. [V. știință].
11. [Scriban] înștiințéz v. tr. (în și știință. V. încunoștiințez). Anunț, aduc orĭ trimet știre, informez: înștiințez pe cineva de ceva. – Fals încunoștiințez (un cuv. noŭ amestecat din cunoștință și înștiințez).
12. [DOOM 3] înștiințare (desp. -ști-in-) s. f., g.-d. art. înștiințării; pl. înștiințări
13. [DOOM 2] înștiințare (-ști-in-) s. f., g.-d. art. înștiințării; pl. înștiințări
14. [DOOM 3] înștiința (a ~) (desp. -ști-in-) vb., ind. prez. 1 sg. înștiințez, 3 înștiințează; conj. prez. 1 sg. să înștiințez, 3 să înștiințeze
15. [DOOM 2] înștiința (a ~) (-ști-in-) vb., ind. prez. 3 înștiințează
16. [MDO] înștiința
17. [Argou] înștiințare, înștiințări s. f. (intl.) sentință de condamnare penală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL