1. [DEX '09] ÎNSTELAT, -Ă, înstelați, -te, adj. (Despre cer, p. ext. despre noapte) Cu stele, plin de stele, constelat. – V. înstela.
2. [MDA2] înstelat, ~ă [At: NEGRUZZI, S. II, 193 / Pl: ~ați, ~e / E: înstela] 1 a (D. cer) Acoperit cu stele. 2 sf Oaie cu stea albă în frunte. 3 a În formă de stea.
3. [DLRLC] ÎNSTELAT, -Ă, înstelați, -te, adj. (Despre cer, p. ext. despre noapte) Cu stele, plin de stele. Duios răsună cavale-n noaptea înstelată. MACEDONSKI, O. I 181. În noaptea înstelată, Călcînd pe vîrf de codri, pe-al apelor măriri, Trecea cu barbă albă... Moșneagul rege Lear. EMINESCU, O. I 63. Calcă a mărilor adîncuri, Luînd călăuzire din cerul înstelat. NEGRUZZI, S. II 193.
4. [Șăineanu, ed. VI] înstelat a. 1. acoperit cu stele: cer înstelat, noapte înstelată; 2. fig. toți înstelați pe frunte cu mândre cicatrice AL.
5. [Scriban] înstelát, -ă adj. (d. stea). Plin de stele (fr. étoilé): cer înstelat, noapte înstelată. V. stelat.
6. [DEX '09] ÎNSTELA, pers. 3 înstelează, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi cu stele. – În + stele (pl. lui stea).
7. [MDA2] înstela vr [At: ALECSANDRI, P. III, 645 / Pzi: 3 ~lează / E: în + stele] (D. cer) A se acoperi cu stele.
8. [DEX '98] ÎNSTELA, pers. 3 înstelează, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi de stele. – În + stele (pl. lui stea).
9. [DLRLC] ÎNSTELA, înstelez, vb. I. Refl. (De obicei la pers. 3, despre cer) A se acoperi de stele; p. ext. (subiectul este noaptea) a fi împodobit cu stele. Să afle cele flori Ce urzește ea din zori? Ce lucrează, cum lucrează Pîn’ ce noaptea se-nstelează? ALECSANDRI, P. III 645. ◊ Tranz. Fig. Înstela-vei părul negru cu o spuză de rubine. MACEDONSKI, O. I 30.
10. [DOOM 3] !înstela (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înstelează; conj. prez. 3 sg. să se însteleze; ger. înstelându-se
11. [DOOM 2] înstela (a ~) vb., ind. prez. 3 înstelează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL