1. [DEX '09] ÎNSTELA, pers. 3 înstelează, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi cu stele. – În + stele (pl. lui stea).
2. [MDA2] înstela vr [At: ALECSANDRI, P. III, 645 / Pzi: 3 ~lează / E: în + stele] (D. cer) A se acoperi cu stele.
3. [DEX '98] ÎNSTELA, pers. 3 înstelează, vb. I. Refl. (Despre cer) A se acoperi de stele. – În + stele (pl. lui stea).
4. [DLRLC] ÎNSTELA, înstelez, vb. I. Refl. (De obicei la pers. 3, despre cer) A se acoperi de stele; p. ext. (subiectul este noaptea) a fi împodobit cu stele. Să afle cele flori Ce urzește ea din zori? Ce lucrează, cum lucrează Pîn’ ce noaptea se-nstelează? ALECSANDRI, P. III 645. ◊ Tranz. Fig. Înstela-vei părul negru cu o spuză de rubine. MACEDONSKI, O. I 30.
5. [DOOM 3] !înstela (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se înstelează; conj. prez. 3 sg. să se însteleze; ger. înstelându-se
6. [DOOM 2] înstela (a ~) vb., ind. prez. 3 înstelează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL