1. [DEX '09] INSPIRARE, inspirări, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) inspira și rezultatul ei. – V. inspira.
2. [MDA2] inspirare sf [At: GHEREA, ST. CR. III, 185 / Pl: ~rări / E: inspira] 1 (Fzl) Inhalare a aerului în plămâni. 2-4 (Fig) Sugerare cuiva (a unui gând,) (a unui sentiment sau) a unei hotărâri. 5 Provocare a avântului creației. 6 Primire a unui impuls pentru o anumită creație. 7 (Fig) Ghidare după ceva. 8 (Irn) Copiere din ceva.
3. [DLRLC] INSPIRARE1 s. f. (Învechit) Inspirație1. Numai aici, în această influență directă, poate fi vorba de inspirare, de imitare artistică. GHEREA, ST. CR. III 185. Ați avut o frumoasă inspirare cînd ați scris versurile ce mi-ați trimis. ALECSANDRI, S. 48.
4. [DLRLC] INSPIRARE2, inspirări, s. f. Acțiunea de a inspira2; inspirație2.
5. [DN] INSPIRARE s.f. (Rar) Acțiunea de a (se) inspira. [< inspira].
6. [DEX '09] INSPIRA, inspir, vb. I. 1. Intranz. A inhala aer în plămâni. 2. Tranz. Fig. A provoca cuiva un anumit gând, un anumit sentiment etc.; a sugera. ♦ Spec. A provoca cuiva avântul creației artistice. 3. Refl. Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „din”, „de la”) A lua idei, sugestii de undeva sau de la cineva; a se orienta, a se ghida, a se conduce după... – Din fr. inspirer, lat. inspirare.
7. [MDA2] inspira [At: ANATOMIA, 85 / V: (rar) în~ / Pzi: ~pir, (înv) ~rez / E: lat inspiro, -are, fr inspirer] 1 vi (Fzl) A inhala aer în plămâni. 2-4 vt (Fig) A face să se nască în conștiința cuiva (un gând,) (un sentiment sau) o hotărâre Si: a sugera. 5 vt (Spc) A determina la cineva avântul creației. 6 vr A primi un impuls pentru o anumită creație. 7 vr (Fig; udp „din”, „de la”) A se ghida după... 8 vr (Irn; udp „din”, „de la”) A copia din...
8. [CADE] * INSPIRA (-spir) I. vb. tr. 1 A trage aerul în plămîni ¶ 2 Ⓕ A face să se nască în inimă, în spirit, oare-care sentimente, gîndiri ¶ 3 Ⓕ A primi inspirațiuni divine ¶ 4 Ⓕ A povățui, a sfătui. II. vb. refl. A fi inspirat [fr.].
9. [CADE] * INSPIRAT adj. (și sm.) 1 p. INSPIRA ¶ 2 Care a primit inspirațiuni ¶ ¶ C. NEINSPIRAT.
10. [DEX '98] INSPIRA, inspir, vb. I. 1. Intranz. A inhala aer în plămâni. 2. Tranz. Fig. A face să se nască în conștiința cuiva un gând, un sentiment, o hotărâre; a sugera. ♦ Spec. A provoca cuiva avântul creației artistice; a insufla (2). 3. Refl. Fig. (Cu determinări introduse prin prep. „din”, „de la”) A-și găsi un izvor de inspirație (2) în...; a se orienta, a se ghida, a se conduce după... – Din fr. inspirer, lat. inspirare.
11. [DLRLC] INSPIRA2, inspir, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A trage, a inhala aer în plămîni. Cantitatea totală de aer pe care omul o poate inspira în timpul celei mai profunde inspirații constituie capacitatea vitală a plămînilor. ANATOMIA 85.
12. [DLRLC] INSPIRA1, inspir, vb. I. 1. Tranz. A provoca o inspirație1, a face să se nască în conștiința cuiva un gînd, un sentiment, o hotărîre, un impuls, un anumit fel de a acționa, de a gîndi; a insufla (2). Dacă n-ar fi la mijloc seriozitatea și solemnitatea sentimentului ce mi-ați inspirat, ar trebui să rîd. GALACTION, O. I 335. O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi. EMINESCU, O. I 120. Tînăr, vesel și, încă de atunci, cunoscut prin farmecul... muzei ce-l inspiră. ODOBESCU, S. III 21. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «din», «de la») A-și găsi un izvor de inspirație în...; a lua pildă, învățătură; a se orienta, a se conduce după... Ceaikovski... s-a inspirat din muzica populară rusă. STANCU, U.R.S.S. 86. Conu Leonida cunoaște istoria contemporană a Europei, din care se inspiră în concepțiile sale politice generale și în cele cu privire la patria sa. IBRĂILEANU, S. 70.
13. [DN] INSPIRA vb. I. 1. tr. A trage aer în plămîni. 2. tr. (Fig.) A face să se nască, să pătrundă în mintea, în sufletul cuiva (un sentiment, o idee etc.); a sugera. 3. refl. A lua anumite idei, informații etc. dintr-un anumit loc. [P.i. inspir. / < fr. inspirer, it., lat. inspirare].
14. [MDN '00] INSPIRA vb. I. tr. 1. a trage aer în plămâni. 2. (fig.) a stârni, a provoca în mintea, în sufletul cuiva un sentiment, o idee etc.; a sugera, a însufleți. II. refl. a lua anumite idei, informații etc. dintr-o anumită sursă. (< fr. /s’/inspirer, lat. inspirare)
15. [Șăineanu, ed. VI] inspirà v. 1. a face să intre aerul în plămâni; 2. fig. a face să nască o cugetare, un sentiment: inspirați copiilor iubirea muncii; 3. a da entuziasm: vederea oceanului mă inspiră; 4. a primi inspirațiuni.
16. [Scriban] *inspír, a -á v. tr. (lat. in-spiro, -áre. V. a-spir, suspin). Suflu ca să intre în pept: a inspira aer în peptu unuĭ om scăpat de la înec. Fig. Însuflu. Fac să se nască un sentiment, o cugetare, un plan: a inspira copiilor ĭubirea de muncă, de adevăr, de patrie. Entusiazmez: călătoriile mă inspiră. V. refl. Îmĭ ĭaŭ ideĭ: poetu se inspiră din singurătate.
17. [Scriban] *inspirațiúne f. (lat. inspirátio, -ónis). Intrarea aeruluĭ în plămînĭ. Fig. Sfat, sugestiune: a lucra pin inspirațiunea cuĭva. Starea sufletuluĭ aflat supt influența directă a uneĭ puterĭ supranaturale: inspirațiune profetică. Entusiazm creator, dezlegarea imediată a uneĭ probleme mult timp cugetate: poet plin de inspirațiune. Lucru inspirat: inspirațiunile genĭuluĭ. – Și -áție și -áre.
18. [DOOM 3] inspirare (rar) s. f., g.-d. art. inspirării; pl. inspirări
19. [DOOM 2] inspirare (rar) s. f., g.-d. art. inspirării; pl. inspirări
20. [DOOM 3] inspira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inspir, 3 inspiră; conj. prez. 1 sg. să inspir, 3 să inspire
21. [DOOM 2] inspira (a ~) vb., ind. prez. 3 inspiră
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL