1. [DEX '09] INSPECTOR, -OARE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.
2. [MDA2] inspector, ~oare smf [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XII, 36 / V: (înv) ișp~, ~toară sf ~re sm / A și: ~tor / Pl: ~i, ~oare / E: lat inspector, fr inspecteur] Persoană împuternicită să controleze activitatea unei persoane, a unei instituții etc.
3. [CADE] * INSPECTOR sm., INSPECTOARE sf. Acela, aceea care are funcțiunea de a inspecta, de a controla activitatea altor funcționari, etc. [fr.].
4. [DEX '98] INSPECTOR, -OARE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană împuternicită să inspecteze, să controleze activitatea unei persoane, unei instituții etc. – Din rus. inspector. Cf. lat. inspector, fr. inspecteur.
5. [DLRLC] INSPECTOR, -OARE, inspectori, -oare, s. m. și f. Persoană însărcinată cu inspectarea unei instituții, întreprinderi etc. Inspector financiar. Inspector școlar. ▭ Nu uita să se înființeze la doamna inspectoare cu o lădiță de faguri. REBREANU, I. 82. D. inspector are să se scoale de dimineață a doua zi, pentru ca să pornească a face surprize mînuitorilor de bani publici. CARAGIALE, O. II 238.
6. [DN] INSPECTOR, -OARE s.m. și f. Persoană care are sarcina de a controla, de a inspecta o instituție, o activitate. [Cf. fr. inspecteur, lat. inspector].
7. [MDN '00] INSPECTOR, -OARE s. m. f. cel care este împuternicit să inspecteze o instituție, o activitate. (< fr. inspecteur, lat. inspector)
8. [Șăineanu, ed. VI] inspector m. cel ce inspectează și face raporturi autorității superioare.
9. [Scriban] *inspéctor și (rar) -ór, -oáre s. (lat. inspéctor, -óris, care corespunde cu vgr. episkopos). Care inspectează. (E un titlu dat maĭ multor funcționarĭ care inspectează școalele secundare saŭ superioare, armata, diferite serviciĭ publice ș. a.). V. revizor.
10. [MDA2] inspectoară sf vz inspector
11. [MDA2] ișpector, ~oare smf vz inspector
12. [DOOM 3] inspector s. m., pl. inspectori
13. [DOOM 2] inspector s. m., pl. inspectori
14. [MDO] inspector
15. [DOOM 3] inspector-șef s. m., pl. inspectori-șefi
16. [DOOM 2] inspector-șef s. m., pl. inspectori-șefi
17. [Argou] inspector, inspectori s. m. (intl.) 1. hoț care umblă prin cartiere pentru a găsi locurile preferate unor viitoare spargeri. 2. complice care vinde ponturi hoților.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL