1. [DEX '09] ÎNSPĂIMÂNTAT, -Ă, înspăimântați, -te, adj. Cuprins de spaimă; îngrozit, înfricoșat, speriat2. – V. înspăimânta.
2. [MDA2] înspăimântat, ~ă a [At: CORESI, EV. 168/14 / Pl: ~ați, ~e / E: înspăimânta] Cuprins de spaimă Si: înfricoșat, îngrozit, înspăimat (1), speriat.
3. [DEX '09] ÎNSPĂIMÂNTA, înspăimânt, vb. I. Refl. A fi cuprins de spaimă. ♦ Tranz. A inspira spaimă, groază, a băga spaima în cineva. – În + spăimânta.
4. [MDA2] înspăimânta vtr [At: CORESI, EV. 38/28 / Pzi: înspăimânt, (înv) ~tez / E: ml *expavimento, -are] 1-2 A (se) speria.
5. [DLRLC] ÎNSPĂIMÎNTA, înspăimînt, vb. I. Refl. A simți groază, a fi cuprins de spaimă. Chiruța se-nspăimînta, Și cătră nen’său grăia. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 492. ♦ Tranz. A pricinui spaimă, a inspira frică; a îngrozi, a înfricoșa. Nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimînt. EMINESCU, O. I 147. – Variantă: (învechit) spăimînta (CREANGĂ, P. 133, TEODORESCU, P. P. 133) vb. I.
6. [DLRLC] ÎNSPĂIMÎNTAT, -Ă, înspăimîntați, -te, adj. Cuprins de spaimă, de groază; îngrozit, înfricoșat. Strigă înspăimîntată: dăruiește-mi viața, Păsărilă! CREANGĂ, P. 268. Fuge nencetat Ca un duh înspăimîntat. ALECSANDRI, P. A. 41. Fugea înspăimîntat și nu se putea ține pe picioare de groază. BĂLCESCU, O. I 201. ◊ (Poetic) Tremura înspăimîntată marea de-ale lor corăbii. EMINESCU, O. I 147. – Variantă: (învechit) spăimîntat, -ă (NEGRUZZI, S. I 206, ALEXANDRESCU, M. 21) adj.
7. [DLRLC] SPĂIMÎNTA vb. I v. înspăimînta.
8. [DLRLC] SPĂIMÎNTAT, -Ă adj. v. înspăimîntat.
9. [Șăineanu, ed. VI] înspăimântà v. 1. a băga spaimă; 2. a fi coprins de spaimă. [V. spăimântà].
10. [Scriban] înspăĭmînt, înspăĭmîntătór, V. spăĭmînt, spăimîntător.
11. [Scriban] spăĭmînt și însp- saŭ -éz și (vechĭ, azĭ Ban. și Serbia) spămînt, la Dos. înspămînt v. tr. (lat. expaventare, d. expavens, -éntis, part. prez. d. expavire, a se spăĭmînta. Formele cu ăĭ infl. de spaĭmă. It. spaventare, fr. épouvanter, sp. pg. espantar. V. speriĭ și epavă). Umplu de spaĭmă, speriĭ, înfricoșez. V. refl. Mă umplu de spaĭmă. – Vechĭ și spemintez, spămintez, spămîntez. În Ps. S. 90, 5, spemenți(spe- minti), ca peminte, cuvinte, morminte (e-i-e asimilare saŭ armonie vocalică). Și spomînt (Serbia), ca pomînt.
12. [DOOM 3] înspăimânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înspăimânt, 2 sg. înspăimânți, 3 înspăimântă; conj. prez. 1 sg. să înspăimânt, 3 să înspăimânte
13. [DOOM 2] înspăimânta (a ~) vb., ind. prez. 3 înspăimântă
14. [MDO] înspăimînta (ind. prez. 1 sg. înspăimînt)
15. [IVO-III] înspăimânt, -mânți 2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL