1. [DEX '09] INSOLIT, -Ă, insoliți, -te, adj. Care surprinde prin caracterul său neobișnuit; neuzitat. – Din fr. insolite, lat. insolitus.
2. [MDA2] insolit, ~ă a [At: HASDEU, I. C. 86 / Pl: ~iți, ~e / E: fr insolite, lat insolitus] 1-2 (Care surprinde prin caracterul său) neobișnuit.
3. [DLRLC] INSOLIT, -Ă, insoliți, -te, adj. (Franțuzism) Care este contrar obiceiului sau uzanțelor; neobișnuit, neuzitat, nepotrivit. Grigore Iuga, enervat de intervenția insolită a arendașului, răspunse apăsat și disprețuitor. REBREANU, R. I 39.
4. [DN] INSOLIT, -Ă adj. (Rar) Contrar obiceiului; neobișnuit. [< fr. insolite, cf. lat. in – ne-, solitus – obișnuit].
5. [MDN '00] INSOLIT, -Ă adj. contrar obiceiului; neobișnuit. ◊ nepotrivit. (< fr. insolite, lat. insolitus)
6. [Scriban] *insólit, -ă adj. (lat. in-sólitus. V. insolent). Contrar uzuluĭ, regulelor, obiceĭurilor: demers, huĭet insolit. Adv. În mod insolit: a proceda insolit. – Maĭ des, dar maĭ răŭ insolít (după fr.).
7. [DOOM 3] insolit adj. m., pl. insoliți; f. insolită, pl. insolite
8. [DOOM 2] insolit adj. m., pl. insoliți; f. insolită, pl. insolite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL