1. [DEX '09] INSOLENȚĂ, insolențe, s. f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia.
2. [MDA2] insolență sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~lin~ / Pl: ~țe / E: lat insolentia, fr insolence] 1 Impertinență. 2 Faptă sau vorbă obraznică, nerușinată etc.
3. [CADE] * INSOLENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Obrăznicie, nerușinare, prea mare îndrăzneală ¶ 2 Faptă sau vorbă obraznică, nerușinată [fr.].
4. [DLRLC] INSOLENȚĂ, insolențe, s. f. Nerușinare, obrăznicie, impertinență; faptă sau vorbă nerușinată.
5. [DN] INSOLENȚĂ s.f. Obrăznicie, impertinență; nerușinare. [Cf. fr. insolence, it. insolenza].
6. [MDN '00] INSOLENȚĂ s. f. obrăznicie, impertinență; nerușinare. (< fr. insolence, lat. insolentia)
7. [Șăineanu, ed. VI] insolență f. 1. îndrăzneală nerespectuoasă; 2. vorbă sau faptă insolentă.
8. [Scriban] *insolénță f., pl. e (lat. in-solentia). Obrăznicie, impertinență, aroganță. Vorbă saŭ purtare obraznică.
9. [MDA2] insolință sf vz insolență
10. [DOOM 3] insolență s. f., g.-d. art. insolenței; pl. insolențe
11. [DOOM 2] insolență s. f., g.-d. art. insolenței; pl. insolențe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL