1. [DEX '09] INSISTA, insist, vb. I. Intranz. A stărui, a persista, a persevera într-o acțiune; spec. a se ruga insistent pentru ceva. ♦ A scoate în evidență, în relief; a accentua, a sublinia, a reliefa. – Din fr. insister, lat. insistere.
2. [MDA2] insista vi [At: ARISTIA, PLUT. / Pzi: ~sist, (înv) ~tez / E: fr insister] 1 A persevera într-o acțiune Si: a persista, a stărui. 2 (Pex) A se ruga insistent pentru ceva. 3 (Udp „asupra”) A scoate în evidență Si: a accentua, a reliefa, a sublinia.
3. [CADE] * INSISTA (-sist) vb. intr. A stărui [fr.].
4. [DLRLC] INSISTA, insist, vb. I. Intranz. A stărui, a persista, a persevera. Și voi insista ca să vi se facă dreptate. DUMITRIU, B. F. 33. Nu-ți aduci aminte? Comănășteanu se gîndea. Doctorul insistă: – Ia vezi. Știi că sîntem în război. D. ZAMFIRESCU, R. 268. Dă scrisoarea alăturată lui Costică și insistă să nu mă lase fără răspuns. CARAGIALE, O. VII 54. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «asupra») A pune accentul pe..., a scoate în relief. Președintele comitetului artelor a insistat asupra realizărilor teatrului de artă. STANCU, U.R.S.S. 78. ◊ Refl. Impers. Cu prilejul consultațiilor s-a insistat asupra sarcinilor ce revin oamenilor muncii din industrie. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2374.
5. [DN] INSISTA vb. I. intr. A stărui, a persevera, a cere. ♦ A scoate în relief; a accentua. [P.i. insist. / < fr. insister].
6. [MDN '00] INSISTA vb. intr. 1. a stărui, a persevera. 2. a scoate în relief. (< fr. insister, lat. insistere)
7. [Șăineanu, ed. VI] insistà v. a stărui.
8. [Scriban] *insíst, a -á v. tr. (fr. insister, d. lat. in-sistere. V. a-sist). Stăruĭ, perseverez într’o cerere: am insistat să mi se arăte hîrtiile. Accentuez, mă opresc maĭ mult: a insista în privința unuĭ punct.
9. [DOOM 3] insista (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. insist, 2 sg. insiști, 3 insistă; conj. prez. 1 sg. să insist, 3 să insiste
10. [DOOM 2] insista (a ~) vb., ind. prez. 3 insistă
11. [MDO] insista
12. [IVO-III] insist.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL