1. [DEX '09] INSINUANT, -Ă, insinuanți, -te, adj. Care (se) insinuează; insinuator. [Pr.: -nu-ant] – Din fr. insinuant.
2. [MDA2] insinuant, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, D. 268 / Pl: ~nți, ~e / E: fr insinuant, it insinuante] 1-2 Care (se) insinuează (1-2) Si: insinuator.
3. [CADE] * INSINUANT adj. Care are dibăcia de a se insinua: alergător, îndemînatec, ~, de sigur ar fi ajuns departe (VLAH.); e un om simpatic, diplomat, ~ (BR.-VN.) [fr.].
4. [DLRLC] INSINUANT, -Ă, insinuanți, -te, adj. 1. Care strecoară aluzii răutăcioase, care insinuează. Ea nu e violentă, ci insinuantă. GHEREA, ST. CR. II 151. 2. Care pătrunde pe nesimțite, care se strecoară pe furiș. Din culmile auguste ale munților... se lăsa, insinuant, frigul nopții. GALACTION, O. I 101. – Pronunțat: -nu-ant.
5. [DN] INSINUANT, -Ă Care (se) insinuează. [Pron. -nu-ant. / cf. fr. insinuant].
6. [MDN '00] INSINUANT, -Ă adj. care (se) insinuează; insinuator. (< fr. insinuant)
7. [Șăineanu, ed. VI] insinuant a. care are darul de a se insinua.
8. [Scriban] *insinuánt, -ă adj. (lat. insinuans, -ántis). Care se insinuĭază: fluid insinuant. Fig. Care are calitatea de a se introduce, de a plăcea pin vorbe și purtare: om, caracter insinuant. Adv. În mod insinuant: a vorbi insinuant. V. băgăcĭos.
9. [DOOM 3] insinuant (desp. -nu-ant) adj. m., pl. insinuanți; f. insinuantă, pl. insinuante
10. [DOOM 2] insinuant (-nu-ant) adj. m., pl. insinuanți; f. insinuantă, pl. insinuante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL