1. [DEX '09] ÎNȘEUARE s. f. Acțiunea de a înșeua și rezultatul ei. – V. înșeua.
2. [MDA2] înșeuare sfs [At: DEX2 / V: (reg) ~șău~ / E: înșeua] Punere a șeii pe un animal de călărie Si: înșelare1, înșelat1.
3. [DEX '09] ÎNȘEUA, înșeuez, vb. I. Tranz. A pune șaua pe un animal de călărie; a înșela (1). – În + șa.
4. [MDA2] înșăua v vz înșeua
5. [MDA2] înșăuare sf vz înșeuare
6. [MDA2] înșeua vt [At: ALECSANDRI, P. P. 55/18 / Pzi: ~uez, (înv) înșeu / V: ~eia, (reg) ~șăua / E: în- + șa] A pune șaua pe un animal de călărie Si: a înșela1 (1).
7. [DLRLC] ÎNȘEUA, înșeuez, vb. I. Tranz. (Cu privire la animale de călărie) A pune șaua; a înșela2. Și-n grajd de piatră că intra... Pe murgul că-nșeua. TEODORESCU, P. P. 433. (Cu pronunțare regională) Atuncea i-au zis căluțul:... mă-nșăuază bine, pune-mi frîul în gură și apoi sui-te pe mine. SBIERA, P. 62. Ș-un cal iute-mi înșăuați, Puneți șaua bărbătește, Să încalec voinicește! ALECSANDRI, P. P. 59.
8. [Șăineanu, ed. VI] înșeuà v. a pune șeaua: un cal iute ’mi înșeuați POP.
9. [Scriban] înșeŭéz, -á v. tr. Formă maĭ rară îld. înșel (pun șaŭa).
10. [DOOM 3] !înșeua (a ~) (desp. -ua) vb., ind. prez. 1 sg. înșeuez (desp. -uez), 3 înșeuează (desp. -uea-), 1 pl. înșeuăm (desp. -uăm); conj. prez. 1 sg. să înșeuez, 3 să înșeueze; ger. înșeuând (desp. -uând)
11. [DOOM 2] înșeua (a ~) (-ua) vb., ind. prez. 3 înșeuează (-uea-), 1 pl. înșeuăm (-uăm); conj. prez. 3 să înșeueze; ger. înșeuând (-uând)
12. [MDO] înșeua (ind. prez. 3 sg. și pl. înșeuează)
13. [IVO-III] înșeuez, -ueze 3 conj., -uam 1 imp. (pun șaua pe cal).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL