1. [DEX '09] INSEMINARE, inseminări, s. f. (Biol.) Introducere a lichidului seminal masculin în căile genitale feminine; fecundare. ◊ Inseminare artificială = fecundare fără act sexual, practicată în cazul animalelor domestice pentru ameliorarea raselor, iar în cazul oamenilor, atunci când fertilizarea naturală nu este posibilă. – V. insemina.
2. [MDA2] inseminare sf [At: DN3 / Pl: ~nări / E: insemina] (Blg) Fecundare pe cale artificială.
3. [DN] INSEMINARE s.f. (Biol.) Acțiunea de a insemina; inseminație. [< insemina].
4. [DCR2] inseminare s. f. 1984 (biol.) Fecundare artificială v. mamă-surogat (din insemina + -re; cf. fr. insémination; PR 1931; DN3)
5. [DEX '09] INSEMINA, inseminez, vb. I. Tranz. (Biol.) A fecunda, a însămânța (pe cale artificială). – Din fr. inséminer.
6. [MDA2] insemina vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: fr inséminer] (Blg) A fecunda pe cale artificială Si: a însămânța.
7. [DN] INSEMINA vb. I. tr. (Biol.) A fecunda pe cale artificială; a însămînța. [< fr. inséminer].
8. [MDN '00] INSEMINA vb. tr. a fecunda pe cale artificială; a însămânța. (< fr. inséminer)
9. [DOOM 3] inseminare s. f., g.-d. art. inseminării; pl. inseminări
10. [DOOM 2] *inseminare s. f., g.-d. art. inseminării; pl. inseminări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL