1. [MDA2] însăma vti [At: LET. II, 150/14 / V: (înv) ~sema, ~seama, ~seamna / Pzi: ~mez / E: în- + săma] (Pop) 1-2 A câștiga. 3-4 ( Udp „de”) A face cuiva rost de ceva.
2. [MDA2] înseama v vz însăma
3. [MDA2] înseamna v vz însăma
4. [MDA2] însema v vz însăma
5. [DLRM] ÎNSĂMA, însăm vb. I. Tranz. și intranz. (Reg.) A cîștiga, a agonisi. [Var.: însema vb. I] – Din în- + samă.
6. [DLRM] ÎNSEMA vb. I. v. însăma.
7. [Scriban] însăm, a -ămá v. tr. (d. samă). Trans. Procur, fac rost de: el însamă.
8. [DOOM 3] însăma (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. însăm, 3 însamă; conj. prez. 1 sg. să însăm, 3 să însame; imper. 2 sg. afirm. însamă
9. [DOOM 2] !însăma (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 însamă
10. [DLRLV] ÎNSĂMA vb. (Mold.) A agonisi, a procura.A: Nice mir nu putură însăma să ungă trupul. VARLAAM. Să îmble să însame bani. AXINTE URICARIUL. // C: Nice mir . . . nu putură însăma să ungă trupul. C 1729, 56v. Etimologie: pref. în- + samă. Cf. s u r z u i (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL