1. [MDA2] însămărat, ~ă a [At: VISSARION, B. 118 / Pl: ~ați, ~e / E: însămăra] Care este cu samarul în spinare Si: înșeuat.
2. [DLRLC] ÎNSĂMĂRAT, -Ă, însămărați, -te, adj. (Popular) Care poartă samarul în spate, căruia i s-a pus samarul. V. înșeuat. Văzu la umbra copacului dormind un om gras, bine îmbrăcat, și lîngă el, o cămilă însămărată, ce mînca frunze din pom. VISSARION, B. 118. Pleacă Costea la Galați Cu măgarii însămărați. PĂSCULESCU, L. P. 295.
3. [DLRM] ÎNSĂMĂRAT, -Ă, însămărați,- te, adj. (Pop.) Care poartă samarul, căruia i s-a pus samarul. – V. însămăra.
4. [Șăineanu, ed. VI] însămărat a. cu samarul în spinare: cu catârii însămărați POP.
5. [MDA2] însămăra vt [At: BIBLIA (1688), ap. DA ms / Pzi: ~rez / E: în- + samar] (Înv) A pune samarul pe măgar sau pe catâr.
6. [DLRLC] ÎNSĂMĂRA, însămărez, vb. I. Tranz. (Popular) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). V. înșeua. Catîrașii-nsămăra. TEODORESCU, P. P. 513.
7. [DLRM] ÎNSĂMĂRA, însămărez vb. I. Tranz. (Pop.) A pune samarul (pe măgar sau pe catîr). – Din în- + samar.
8. [Scriban] însămăréz v. tr. (d. samar). Încarc cu samaru, vorbind de vite.
9. [DAR] însămărat, însămărată, adj. (reg.) cu samarul în spinare, înșeuat cu samarul.
10. [DAR] însămăra, însămărez, vb. I (reg.) a pune samarul (pe măgar, pe catâr), a înșeua, a întărnița.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL