1. [DEX '09] ÎNSĂMÂNȚAT2, -Ă, însămânțați, -te, adj. Care a fost semănat; în care s-au făcut însămânțări. – V. însămânța.
2. [DEX '09] ÎNSĂMÂNȚAT1 s. n. Însămânțare. – V. însămânța.
3. [MDA2] însămânțat2, ~ă a [At: ATILA, P. 154 / Pl: ~ați, ~e / E: însămânța] 1 (D. pământ) Care a fost semănat. 2 (D. apă) în care au fost puse icre sau pești la reproducție, pentru obținerea culturilor artificiale. 3 (Pex; d. organele genitale femele) în care s-au introdus artificial gameți. 4 (Pex; d. bacterii, germeni microbieni etc.) Introdus într-un mediu nutritiv propice.
4. [MDA2] însămânțat1 sn [At: FIN. COLH. 164 / Pl: ~uri / E: însămânța] 1-4 Însămânțare (1-4).
5. [DEX '09] ÎNSĂMÂNȚA, însămânțez, vb. I. Tranz. 1. A pune în pământ semințele unei culturi; a semăna1. 2. A pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. ♦ A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – În + sămânță (după fr. ensemencer).
6. [MDA2] însămânța vt [At: DA ms / Pzi: ~țez / E: în- + sămânță] 1 A pune în pământ semințele unei culturi Si: a semăna. 2 A pune în apă icre sau pești de reproducție, pentru a obține culturi artificiale. 3 (Pex) A introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției. 4 (Pex) A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc.
7. [DLRLC] ÎNSĂMÎNȚA, însămînțez, vb. I. Tranz. 1. A pune în pămînt sămînța necesară unei culturi de cereale; a semăna. Ploaia bogată cade peste șesuri grase și negre, însămînțate de harnici colhoznici pînă la ultima palmă. STANCU, U.R.S.S. 36. ◊ Refl. pas. Pe terenurile gospodăriilor agricole de stat trebuie să se însămînțeze numai sămînță de soi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2739. 2. A pune în apă icre sau pești de sămînță necesari unei culturi artificiale. A însămînța un iaz cu crapi. ♦ (Biol.) A depune pe un mediu nutritiv germenii unui microorganism în vederea cultivării lor. A însămînța bulionul cu o cultură de microbi.
8. [DLRLC] ÎNSĂMÎNȚAT 2, -Ă, însămînțați, -te, adj. (Despre terenuri) Care a fost semănat, în care s-au făcut însămînțări. O deosebită însemnătate au... măsurile privind lărgirea suprafețelor însămînțate. SCÎNTEIA, 1954, nr, 2860.
9. [DLRLC] ÎNSĂMÎNȚAT1 s. n. Acțiunea de a însămînța; însămînțare. Însămînțatul porumbului.
10. [Scriban] însămînțéz, V. însemînțez.
11. [Scriban] *însemînțéz orĭ însă- v. tr. (d. semință, sămînță, după fr. ensemencer). Barb. Semăn 1.
12. [DOOM 3] însămânțat s. n.
13. [DOOM 2] însămânțat s. n.
14. [DOOM 3] însămânța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. însămânțez, 3 însămânțează; conj. prez. 1 sg. să însămânțez, 3 să însămânțeze
15. [DOOM 2] însămânța (a ~) vb., ind. prez. 3 însămânțează
16. [IVO-III] însămânțez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL