1. [DEX '09] ÎNSĂILAT2, -Ă, însăilați, -te, adj. Cusut provizoriu. ♦ Fig. Făcut în mod superficial, provizoriu; înjghebat, improvizat. [Pr.: -să-i-. – Var.: înseilat, -ă adj.] – V. însăila.
2. [DEX '09] ÎNSĂILAT1 s. n. Însăilare. [Pr.: -să-i-. – Var.: înseilat s. n.] – V. însăila.
3. [MDA2] însăilat2, ~ă a [At: GORJAN, H. IV, 77/1 / V: ~sei~, ~ăel~ / Pl: ~ați, ~e / E: însăila] 1 Cusut provizoriu, cu împunsături rare Si: înșulărit (1). 2 Prins cu un fir de ață de culoare contrastantă pe acolo pe unde se va coase apoi definitiv Si: înșulărit (2). 3 (Fig) Făcut în mod superficial. 4 (Fig) Improvizat.
4. [MDA2] însăilat1 sn [At: HEM 1174 / V: ~ăel~, ~sei / Pl: ~uri / E: însăila] 1-3 Însăilare (1-3). 4 (Fig) Improvizare.
5. [DEX '98] ÎNSĂILAT2, -Ă, însăilați, -te, adj. Cusut provizoriu. ♦ Fig. Făcut în mod superficial, provizoriu; înjghebat, improvizat. [Var.: înseilat, -ă adj.] – V. însăila.
6. [DEX '98] ÎNSĂILAT1 s. n. Însăilare. [Var.: înseilat s. n.] – V. însăila.
7. [DLRLC] ÎNSĂILAT, -Ă, însăilați, -te, adj. Cusut provizoriu, prins cu ață. Haină însăilată. ♦ Fig. Făcut provizoriu, înjghebat, schematic. – Pronunțat: -să-i-. – Variantă: înseilat, -ă (NEGRUZZI, S. I 238) adj.
8. [DEX '09] ÎNSĂILA, însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [Pr.: -să-i-. – Var.: înseila vb. I] – Cf. saia.
9. [DEX '09] ÎNSEILA vb. I v. însăila.
10. [DEX '09] ÎNSEILAT1 s. n. v. însăilat1.
11. [DEX '09] ÎNSEILAT2, -Ă adj. v. însăilat2.
12. [MDA2] însăela v vz însăila
13. [MDA2] însăelat2, ~ă a vz însăilat2
14. [MDA2] însăelat1 sn vz însăilat1
15. [MDA2] însăila vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / V: ~ăela, ~sei~, ~sela / E: în- + saiele (pll saia)] 1 A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate Si: (îrg) a înseilui (1), a înșulări (1). 2 A prinde cu un fir de ață de culoare contrastantă locurile pe unde se va coase apoi definitiv Si: (îrg) a înseilui (2), a înșulări (2). 3 (Fig) A face superficial un lucru. 4 (Fig) A improviza.
16. [MDA2] înseila v vz însăila
17. [MDA2] înseilat1 sn vz însăilat1
18. [MDA2] înseilat2, ~ă a vz însăilat2
19. [MDA2] însela v vz însăila
20. [MDA2] înselat2, ~ă a vz însăilat2
21. [MDA2] înselat1 sn vz însăilat1
22. [DEX '98] ÎNSĂILA, însăilez, vb. I. Tranz. A coase în mod provizoriu cu împunsături depărtate; a prinde cu un fir de ață (albă) locurile pe unde se va coase apoi definitiv. ♦ Fig. A face superficial un lucru; a înjgheba; a improviza, a înșira. [Var.: înseila vb. I] – Cf. saia.
23. [DLRLC] ÎNSĂILA, însăilez, vb. I. Tranz. A coase cu împunsături rare, în mod provizoriu, a prinde cu ață. ♦ Fig. A imagina, a improviza. Însăila lungi dialoguri între personagii din veacuri deosebite. M. I. CARAGIALE, C. 116. – Pronunțat: -să-i-.
24. [DLRLC] ÎNSEILAT, -Ă adj. v. însăilat.
25. [Șăineanu, ed. VI] însăilà v. 1. a coase cu împunsături rare, a prinde cu ață pe unde are să se coase la urmă: a însăila rochea; 2. a împreuna: am însăilat bucățelele ISP.; 3. fig. a începe a face. [V. saià].
26. [Scriban] însăĭléz v. tr. (got. insailjan, a lega cu funiĭ. V. sailă, saĭa 2 și sălai. Cp. și cu ung. szál, ață). Înșulăresc, cos cu împunsăturĭ rare și în mod provizoriŭ: a însăila o rochie.
27. [DOOM 3] însăilat (desp. -să-i-) s. n.
28. [DOOM 2] însăilat (-să-i-) s. n.
29. [DOOM 3] însăila (desp. -să-i-) vb., ind. prez. 1 sg. însăilez, 3 însăilează; conj. prez. 1 sg. să însăilez, 3 să însăileze
30. [DOOM 2] însăila (-să-i-) vb., ind. prez. 3 însăilează
31. [MDO] însăila
32. [IVO-III] înseilez.
33. [DRAM 2021] însăilát, -ă, însăilați, -te, adj. Cusut (provizoriu). – Din însăila.
34. [DRAM 2021] însăilá, însăilez, v.t. A coase provizoriu. – Din în- + saia „ață pentru însăilat” (DEX, MDA).
35. [DRAM 2015] însăila, însăilez, vb. tranz. – A coase provizoriu. – Din în- + saia „ață pentru însăilat” (DEX, MDA) < tc. saya (Cihac, Conev, cf. DER; Șăineanu, Scriban); cuvânt autohton (Russu, 1981).
36. [DRAM] însăila, însăilez, vb. tranz. – A coase provizoriu. – Cuvânt autohton (Russu 1981).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL