1. [MDA2] însăcurat, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 170/14 / Pl: ~ați, ~e / E: în- + lat securus + -at] (Mar; rar) Asigurat.
2. [DAR] însăcurat, însăcurată, adj. (reg.) asigurat.
3. [DRAM 2021] însăcurát, -ă, însăcurați, -te, adj. (reg.) 1. Asigurat. 2. Interzis, cu interdicție; condamnat: „...că el [Vasile Lucaciu] n-o fo' slobod să se vadă, că el o fo' însăcurat din patru țări” (Papahagi, 1925: 323). – Din în- + lat. securus + suf. -at (MDA).
4. [DRAM 2015] însăcurat, -ă, însăcurați, -te, adj. – (reg.) 1. Asigurat. 2. Interzis, cu interdicție; condamnat: „...că el [Vasile Lucaciu] n-o fo’ slobod să se vadă, că el o fo’ însăcurat din patru țări” (Papahagi, 1925: 323; Sat Șugatag). (Maram.). – Din în- + lat. securus + -at (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL