1. [DEX '09] INOXIDABIL, -Ă, inoxidabili, -e, adj. (Despre substanțe) Care nu se poate combina cu oxigenul; (despre metale sau aliaje) care este rezistent la oxidare în contact cu aerul sau cu apa, care nu ruginește, neoxidabil. – Din fr. inoxydable.
2. [MDA2] inoxidabil, ~ă a [At: IOANOVICI, TEH. 74 / Pl: ~i, ~e / E: fr inoxydable, it inoxidabile] 1 (D. substanțe) Care nu se poate combina cu oxigenul. 2 (D. obiecte) Care este rezistent la oxidare în contact cu aerul, apa. 3 (D. metale, aliaje etc.) Care nu ruginește Si: neoxidabil.
3. [DEX '98] INOXIDABIL, -Ă, inoxidabili, -e, adj. (Despre substanțe) Care nu se poate combina cu oxigenul; (despre metale sau aliaje) care este rezistent la oxidare sau la contactul cu apa, care nu ruginește, neoxidabil. – Din fr. inoxydable.
4. [DLRLC] INOXIDABIL, -Ă, inoxidabili, -e, adj. (Despre metale și aliaje) Care nu se poate combina cu oxigenul, care rezistă la oxidare, care nu ruginește. Oțel inoxidabil.
5. [DN] INOXIDABIL, -Ă adj. (Despre metale și aliaje) Care nu se oxidează, care nu ruginește. [Cf. fr. inoxydable].
6. [MDN '00] INOXIDABIL, -Ă adj. (despre metale, aliaje) care nu se oxidează. (< fr. inoxydable)
7. [Scriban] *inoxidábil, -ă adj. (in- și oxidabil). Care nu se poate oxida.
8. [DOOM 3] inoxidabil (desp. i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoxidabili; f. inoxidabilă, pl. inoxidabile; abr. (fam.) inox
9. [DOOM 2] inoxidabil (i-no-/in-o-) adj. m., pl. inoxidabili; f. inoxidabilă, pl. inoxidabile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL