1. [DEX '09] INJURIA, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.
2. [MDA2] injuria vt [At: DA ms / Pzi: ~iez / E: fr injurier] A aduce cuiva o injurie (1) Si: a insulta, a jigni, a ofensa.
3. [MDN '00] INJURIA vb. tr. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni. (< fr. injurier)
4. [DEX '09] INJURIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.
5. [MDA2] injurie sf [At: SANDU-ALDEA, D. N. 239 / Pl: ~ii / E: fr injure] 1 Infracțiune care constă în lezarea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare Si: insultă, invectivă, jignire (1). 2 (Rar) Acțiune cu efect vătămător.
6. [CADE] * INJURIE sf. 1 Insultă, (vorbă de) ocară ¶ 2 Ⓕ Pagubă; urmare supărătoare: injuriile timpului [fr.].
7. [DEX '98] INJURIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.
8. [DLRLC] INJURIE, injurii, s. f. 1. Jignire, insultă, cuvînt prin care se exprimă o insultă. Socoate că i se aduce o injurie de neiertat dacă nu i se face pe dată loc. CAMIL PETRESCU, O. I 240. Îi trebuia o frază tare, obraznică, aproape o injurie, și o găsi. SANDU-ALDEA, D. N. 239. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. Părea că Cerul, pe figura-i slabă, A pus stigmatul dragostei și-al urii... O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. TOPÎRCEANU, S. A. 100.
9. [DN] INJURIE s.f. 1. Jignire, insultă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. [< fr. injure, cf. lat. iniuria – nedreptate].
10. [MDN '00] INJURIE s. f. jignire gravă, insultă, invectivă. (< după lat. iniuria, fr. injure)
11. [Șăineanu, ed. VI] injurie f. 1. vorbă ocărătoare; 2. fig. pagubă cauzată: injuriile timpului.
12. [Scriban] *injúrie f. (lat. in-juria, nedreptate, insultă, d. jus, júris, drept, s. n.). Insultă, ultragiŭ cu fapta saŭ cu vorba. Fig. Injuria anilor, semnele care arată îmbătrînirea (zbîrciturile, căderea păruluĭ ș. a.). Injuriile aeruluĭ, vîntu, ploaĭa ș. a.
13. [DOOM 3] injuria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. injuriez (desp. -ri-ez), 3 injuriază, 1 pl. injuriem; conj. prez. 1 sg. să injuriez, 3 să injurieze; ger. injuriind (desp. -ri-ind)
14. [DOOM 2] *injuria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 injuriază, 1 pl. injuriem (-ri-em); conj. prez. 3 să injurieze; ger. injuriind (-ri-ind)
15. [DOOM 3] injurie (desp. -ri-e) s. f., art. injuria (desp. -ri-a), g.-d. art. injuriei; pl. injurii, art. injuriile (desp. -ri-i-)
16. [DOOM 2] injurie (-ri-e) s. f., art. injuria (-ri-a), g.-d. art. injuriei; pl. injurii, art. injuriile (-ri-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL