1. [DEX '09] INJONCȚIUNE, injoncțiuni, s. f. (Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. injonction.
2. [MDA2] injoncțiune sf [At: GHICA, S. 638 / Pl: ~ni / E: fr injonction] (Rar) 1 Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva. 2-3 Ordin (formal) precis.
3. [DLRLC] INJONCȚIUNE, injoncțiuni, s. f. (Franțuzism) Presiune făcută asupra cuiva. Magia în Antile e o formă de rezistență socială la injoncțiunile colonizatorilor. V. ROM. aprilie 1954, 65. Alegătorii au răspuns injoncțiunilor consulatului, respingînd candidaturile oficiale. GHICA, S. 638. – Pronunțat: -ți-u-.
4. [DN] INJONCȚIUNE s.f. (Rar) Presiune, intervenție puternică făcută asupra cuiva; ordin precis, formal. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. injonction].
5. [MDN '00] INJONCȚIUNE s. f. presiune, intervenție puternică asupra cuiva; ordin precis. (< fr. injonction)
6. [DOOM 3] injoncțiune (rar) (desp. -jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. injoncțiunii; pl. injoncțiuni
7. [DOOM 2] injoncțiune (rar) (-jonc-ți-u-) s. f., g.-d. art. injoncțiunii; pl. injoncțiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL