1. [DEX '09] INIȚIATOR, -OARE, inițiatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune; promotor. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiateur.
2. [MDA2] inițiator, ~oare smf, a [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: iniția + -(ă)tor; lat inițiator] 1-2 (Persoană) care inițiază (5) ceva Si: promotor.
3. [CADE] * INIȚIATOR sm. Cel ce inițiază [fr.].
4. [DLRLC] INIȚIATOR, -OARE, inițiatori, -oare, s. m. și f. Cel care inițiază ceva, cel căruia îi aparține inițiativa într-o problemă. Comuniștii sînt pretutindeni inițiatorii și animatorii luptei pentru extinderea metodelor sovietice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2238. Delavrancea nu este astfel numai creatorul poemei în proză, dar și inițiatorul așa-numitului stil colorat. VIANU, A. P. 176. – Pronunțat: -ți-a-.
5. [DN] INIȚIATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care inițiază ceva, care are inițiativa într-o acțiune. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. initiateur].
6. [MDN '00] INIȚIATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care inițiază ceva. II. s. m. 1. promotor (II). 2. exploziv sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii. III. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor. (< fr. initiateur)
7. [Șăineanu, ed. VI] inițiator m. cel ce inițiază.
8. [Scriban] *inițiatór, -oáre adj. și s. (lat. initiator). Care inițiază: Grecia fu inițiatoarea Romeĭ în știință.
9. [DOOM 3] inițiator (desp. -ți-a-) adj. m., s. m., pl. inițiatori; adj. f., s. f. sg. și pl. inițiatoare
10. [DOOM 2] inițiator (-ți-a-) adj. m., s. m., pl. inițiatori; adj. f., s. f. sg. și pl. inițiatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL