1. [DEX '09] INIȚIAT, -Ă, inițiați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care posedă cunoștințe suficiente într-un domeniu; cunoscător. [Pr.: -ți-at] – V. iniția. Cf. fr. initié.
2. [MDA2] inițiat, ~ă [At: CARAGIALE, N. S. 30 / Pl: ~ați, ~e / E: iniția] 1-2 smf, a (Persoană) care posedă suficiente cunoștințe într-un domeniu. 3-4 smf, a (Persoană) documentată într-un domeniu de activitate secret. 5-6 smf, a (Persoană) primită în rândurile unui anumit cult. 7 a (D. o acțiune) Căreia i se pun bazele. 8 a (D. explozii, reacții) Declanșat.
3. [CADE] * INIȚIAT, -TĂ adj. p. INIȚIA și sm. f. Care a fost primit(ă) cu ceremoniile obicinuite, într’o societate secretă, într’o sectă, etc.; care a învățat primele noțiuni dintr’o știință, dintr’o artă ¶ ¶ C. NEINIȚIAT.
4. [DLRLC] INIȚIAT, -Ă, inițiați, -te, adj. Care posedă cunoștințe într-un anumit domeniu; cunoscător, priceput. Să nu se crează de cătră public – mai puțin inițiat în ale mișcării literare – că ar fi în citațiunea de mai sus o falsificare. CARAGIALE, N. S. 30. ♦ (Substantivat) Persoană care a fost introdusă într-un domeniu de preocupări, într-o problemă etc. Nimeni, afară de cîțiva inițiați în secretul celor ce se puneau la cale, nu bănui nimic. CAMIL PETRESCU, O. II 307. – Pronunțat: -ți-at.
5. [DN] INIȚIAT, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care a primit (primele) cunoștințe într-un domeniu (într-o religie, într-un cult secret, într-o știință etc.). [Pron. -ți-at. / < iniția].
6. [MDN '00] INIȚIAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care a primit (primele) cunoștințe într-un domeniu. (< iniția)
7. [Șăineanu, ed. VI] inițiat a. și m. cel admis la unele mistere.
8. [Scriban] *inițiát, -ă adj. și s. Care e în curent cu oare-care mistere, practice saŭ științe.
9. [DEX '09] INIȚIA, inițiez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe. 2. Tranz. A face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate. [Pr.: -ți-a] – Din fr. initier, lat. initiare.
10. [MDA2] iniția [At: GHICA, S. 100 / Pzi: ~iez / E: fr initier, it iniziare] 1-4 vtr A (se) documenta într-un domeniu de activitate (nou sau) secret. 5 vt A pune bazele unei acțiuni. 6 vt A îndruma în practica unei religii. 7 vt (Pgn) A face cunoscute elementele esențiale ale unei discipline. 8 vt A primi pe cineva în rândul celor care practică un anumit cult. 9-10 vt A declanșa (o explozie sau) o reacție.
11. [CADE] * INIȚIA (-țiez) vb. tr. 1 A primi pe cineva într’o asociație secretă, în sînul unei secte religioase, făcîndu-l să participe la ceremoniile uzitate la această adunare, la misterele acelei religiune, etc. ¶ 2 A instrui, a învăța, a comunica primele noțiuni într’o știință, într’o artă [fr.].
12. [DLRLC] INIȚIA, inițiez, vb. I. Tranz. 1. A introduce pe cineva într-un domeniu de activitate în care n-a lucrat încă, a da cuiva primele noțiuni. V. instrui, învăța. Datoria lui e să mă inițieze în serviciul special al acelui județ dobrogean. SADOVEANU, P. M. 114. ◊ Refl. S-a inițiat repede în noua muncă. 2. A face începutul într-o acțiune, a organiza o mișcare, o activitate, o teorie, o doctrină. O muncă este științifică dacă inițiază doctrine, teorii. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 1/4. – Pronunțat: -ți-a.
13. [DN] INIȚIA vb. I. 1. tr. A primi (pe cineva) în rîndul celor care practicau un anumit cult. ♦ A îndruma în practica unei religii. 2. tr., refl. A da cuiva sau a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, într-o artă, într-o meserie etc. 3. tr. A începe, a pune bazele unei activități etc. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. initier, it. iniziare, lat. initiare – a începe].
14. [MDN '00] INIȚIA vb. I. tr. 1. a primi (pe cineva) în rândul celor care practicau un anumit cult. ◊ a îndruma în practica unei religii. 2. a începe, a pune bazele unei activități etc. II. tr., refl. a da cuiva, a căpăta cunoștințele necesare într-o știință, artă, meserie etc. (< fr. initier, lat. initiare)
15. [Șăineanu, ed. VI] inițià v 1. a admite la cunoștința și la participarea misterelor unei religiuni, secretelor unei societăți; 2. a instrui, a pune în curent: a iniția în istorie.
16. [Scriban] *inițiéz v. tr. (lat. initiare, d. initium, început). Introduc în oare-care mistere ale vechilor religiunĭ, și astăzĭ în oare-care societățĭ secrete. Fig. Introduc pe cineva într’o știință, o artă, o profesiune.
17. [DOOM 3] inițiat (desp. -ți-at) adj. m., s. m., pl. inițiați; adj. f., s. f. inițiată, pl. inițiate
18. [DOOM 2] inițiat (-ți-at) adj. m., s. m., pl. inițiați; adj. f., s. f. inițiată, pl. inițiate
19. [DOOM 3] iniția (a ~) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. inițiez (desp. -ți-ez), 3 inițiază, 1 pl. inițiem; conj. prez. 1 sg. să inițiez, 3 să inițieze; ger. inițiind (desp. -ți-ind)
20. [DOOM 2] iniția (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 inițiază, 1 pl. inițiem (-ți-em); conj. prez. 3 să inițieze; ger. inițiind (-ți-ind)
21. [MDO] iniția (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. inițiază, 1 pl. inițiem, ger. inițiind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL