1. [DEX '09] INHIBITOR, -OARE, inhibitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. S. m. Substanță chimică care, adăugată în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen, un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur.
2. [MDA2] inhibitor, ~oare [At: RALEA, E. O. 98 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr inhibiteur] 1-2 a Care inhibă (1-2) Si: inhibitiv (1-2). 3-4 sm (Chm) Substanță chimică adăugată în proporții mici pentru a (încetini sau) împiedica anumite reacții chimice. 5-6 (Med) sm (Preparat sau) tratament care împiedică dezvoltarea unui agent patogen, frânează desfășurarea unui proces fiziologic etc.
3. [DLRLC] INHIBITOR, -OARE, inhibitori, -oare, adj. Care inhibă. În doză terapeutică, ele [medicamentele care conțin digitală] favorizează pe toate țesuturile mai mult factorii excitatori decît factorii inhibitori. DANIELOPOLU, F. N. II 94. ◊ Nerv inhibitor = nerv care frînează acțiunea altui nerv.
4. [DN] INHIBITOR, -OARE adj. Care inhibează. // s.m. Substanță care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, o reacție chimică etc. [Cf. fr. inhibiteur].
5. [MDN '00] INHIBITOR, -OARE I. adj. care inhibă; inhibant, inhibitiv. II. s. m. substanță care poate încetini sau împiedica un proces fiziologic, chimic etc. (< fr. inhibiteur)
6. [MDA2] inhibitoriu, ~ie adj vz inhibitor
7. [DN] INHIBITORIU, -IE adj. Care produce o inhibiție. [Cf. fr. inhibitoire].
8. [DOOM 3] inhibitor1 adj. m., pl. inhibitori; f. sg. și pl. inhibitoare
9. [DOOM 2] inhibitor1 adj. m., pl. inhibitori; f. sg. și pl. inhibitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL