1. [DEX '09] INHALATOR, inhalatoare, s. n. 1. Aparat care furnizează piloților de avion oxigenul necesar unei respirații normale în condițiile zborului la înălțimi mari, unde presiunea aerului este scăzută. 2. Aparat cu care se face o inhalație. – Din fr. inhalateur.
2. [MDA2] inhalator sn [At: DA ms / Pl: ~oare / E: inhala + -tor] 1 Aparat pentru inhalații. 2 Aparat care furnizează piloților de avion oxigenul necesar unei respirații nonnale în condițiile zborului la înălțimi mari, unde presiunea aerului este scăzută. 3 Stabiliment, în stațiile termale, în care pacienții sunt expuși vaporilor, gazelor și emanațiilor ce se degajă din izvoare.
3. [DLRLC] INHALATOR, inhalatoare, s. n. 1. Aparat producător de oxigen, folosit de aviatorii și pasagerii care zboară la înălțimi mari. 2. Aparat care servește la administrarea unei inhalații.
4. [DN] INHALATOR s.n. Aparat care servește la inhalații. ♦ Aparat producător de oxigen, folosit de aviatori și de pasagerii care zboară la înălțimi mari. [Cf. fr. inhalateur].
5. [MDN '00] INHALATOR s. n. 1. aparat pentru inhalații. 2. aparat producător de oxigen, folosit de aviatori și de pasagerii care zboară la mari altitudini. (< fr. inhalateur)
6. [Scriban] *inhalatór n., pl. oare. Aparat care servește la inhalațiune.
7. [DOOM 3] inhalator s. n., pl. inhalatoare
8. [DOOM 2] inhalator s. n., pl. inhalatoare
9. [GTA] INHALATOR DE OXIGEN aparat care furnizează echipajelor (și pasagerilor) o cantitate de oxigen dozată în timpul zborului la înălțimi mari, unde presiunea scăzută a aerului nu asigură respirația normală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL