1. [MDA2] inhalațiune sf vz inhalație
2. [CADE] * INHALAȚIUNE, INHALAȚIE sf. 🩺 Tragerea în piept, în plămîni a unor aburi sau gaze, ca mijloc de vindecare (🖼 2660) [fr.].
3. [Șăineanu, ed. VI] inhalați(un)e f. absorpțiune prin căile respiratorii.
4. [Scriban] *inhalațiúne f. (lat. inhalátio, -ónis). Acțiunea de a inhala, de a absorbi aspirînd. – Și -áție.
5. [DEX '09] INHALAȚIE, inhalații, s. f. Acțiunea de a inhala; absorbție pe căile respiratorii a unor vapori, gaze etc. în scopuri curative. – Din fr. inhalation, lat. inhalatio.
6. [MDA2] inhalație sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ii / V: (înv) ~iune / E: fr inhalation, lat inhalatio] Inhalare.
7. [DLRLC] INHALAȚIE, inhalații, s. f. Acțiunea de a inhala; tragere în piept a unor vapori, gaze etc. în scopuri curative. Aspiră puternic umilința, ca o inhalație. CAMIL PETRESCU, T. II 144.
8. [DN] INHALAȚIE s.f. Inspirare, introducere în piept a unor gaze, a unor vapori etc. în scop terapeutic. [Gen. -iei. / cf. fr. inhalation].
9. [MDN '00] INHALAȚIE s. f. inhalare a unor gaze, vapori etc. în scop terapeutic. (< fr. inhalation, lat. inhalatio)
10. [DOOM 3] inhalație (desp. -ți-e) s. f., art. inhalația (desp. -ți-a), g.-d. art. inhalației; pl. inhalații, art. inhalațiile (desp. -ți-i-)
11. [DOOM 2] inhalație (-ți-e) s. f., art. inhalația (-ți-a), g.-d. art. inhalației; pl. inhalații, art. inhalațiile (-ți-i-)
12. [MDO] inhalație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL