1. [DEX '09] INGURGITARE, ingurgitări, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitație. [Var.: îngurgitare s. f.] – V. ingurgita.
2. [MDA2] ingurgitare sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 144 / V: în~ / Pl: ~tări / E: ingurgita] Înghițire.
3. [DN] INGURGITARE s.f. Acțiunea de a ingurgita și rezultatul ei; ingurgitație. [< ingurgita].[1]
4. [DEX '09] INGURGITA, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgita vb. I] – Din fr. ingurgiter.
5. [DEX '09] ÎNGURGITA vb. I v. ingurgita.
6. [DEX '09] ÎNGURGITARE s. f. v. ingurgitare.
7. [MDA2] ingurgita vt [At: RALEA, E. O. 46 / V: în~ / Pzi: ~tez / E: lat ingurgito, -are, fr ingurgiter] A înghiți.
8. [MDA2] îngurgita v vz ingurgita
9. [MDA2] îngurgitare sf vz ingurgitare
10. [DN] INGURGITA vb. I. tr. (Rar; liv.) A înghiți. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare].[1]
11. [MDN '00] INGURGITA vb. tr. a înghiți (alimente), a absorbi repede și în cantitate mare; a ingera. (< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare)
12. [DOOM 3] ingurgitare s. f., g.-d. art. ingurgitării; pl. ingurgitări
13. [DOOM 2] *ingurgitare s. f., g.-d. art. ingurgitării; pl. ingurgitări
14. [DOOM 3] ingurgita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitez, 3 ingurgitează; conj. prez. 1 sg. să ingurgitez, 3 să ingurgiteze
15. [DOOM 2] ingurgita (a ~) vb., ind. prez. 3 ingurgitează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL