1. [DEX '09] ÎNGREUNAT, -Ă, îngreunați, -te, adj. Care a devenit mai greu sau mai anevoios; îngreuiat. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuna.
2. [MDA2] îngreunat2, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. I 13/4 / Pl: ~ați, ~e / E: îngreuna] 1-2 Îngreuiat (1-2). 3 Apăsat. 4 Trudit. 5 Încărcat. 6 Supărat. 7 (Îvp) Îngreuiat (7). 8 (D. somn) Adânc. 9 Greoi. 10 Copleșit. 11 Moleșit. 12 Zăpăcit. 13 Slăbit. 14 (D. femei) Însărcinată. 15 (Șfg) Împovărat.
3. [MDA2] îngreunat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: îngreuna] 1-11 Îngreuiere (1-11). 12 Trândăvie. 13 Inerție. 14-15 Îngreunare (14-15). 16 Indigestie.
4. [DLRLC] ÎNGREUNAT, -Ă, îngreunați, -te, adj. 1. Încărcat, împovărat. Cal îngreunat de poveri. 2. (La f., despre femei) Însărcinată, gravidă. Din momentul acela ea purcese îngreunată. EMINESCU, N. 4. – Pronunțat: -gre-u-.
5. [DEX '09] ÎNGREUNA, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngreun] – Probabil lat. *in-grevinare.
6. [MDA2] îngrăuna v vz îngreuna
7. [MDA2] îngreona v vz îngreuna
8. [MDA2] îngreuna [At: DOSOFTEI, V. S. 125/1 / V: ~rău~, ~eona / Pzi: îngreun, ~nez / E: ns cf lat ingrevinare] 1-4 vtr A (se) îngreuia (1-4). 5 vt (Șfg) A apăsa. 6-11 vtr A (se) îngreuia (6-11). 12 vt A moleși. 13 vt (Fig) A copleși. 14-18 vtr A (se) îngreuia (14-18). 19 vr (Înv) A se supăra. 20 vr (Reg) A se îmbăta. 21 vr (D. starea sănătății) A se înrăutăți. 22 vr (Olt) A avea indigestie. 23 vr (Olt) A avea stomacul deranjat.
9. [DLRLC] ÎNGREUNA, îngreunez, vb. I. Tranz. 1. A împovăra. A îngreunat calul cu multe poveri. ◊ Refl. Plantele se îngreunează de stropi. CAMILAR, TEM. 304. 2. Fig. A face ca ceva să pară greu, să producă senzația de apăsare. Un miros puternic de chiparose îngreuna aerul. ANGHEL, PR. 65. Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun’, Căci vîntul adunat-a de flori de tei troiene. EMINESCU, O. I 97. 3. A face să fie anevoios, greu de îndeplinit, greu de suportat. În schițele marilor maeștri nici un amănunt de prisos, nici un element străin nu îngreunează desfășurarea acțiunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/5. – Pronunțat: -gre-u-.
10. [Șăineanu, ed. VI] îngreunà (îngreuià) v. 1. a încărca cu greu: casa s’a mai îngreunat cu un mâncău CR. 2. fig. a face greoiu: a-și îngreuna stilul. [Lat. *GREVINARE (din GREVIS = GRAVIS].
11. [Scriban] îngreunéz v. tr. (lat. *in-grévino, -áre, d. *grĕvis îld. grăvis, greŭ). Fac grea, gravidă. – Uniĭ zic și îngreunez îld. îngreuĭez, ceĭa ce e rar și urît.
12. [DOOM 3] îngreuna (a ~) (desp. -gre-u-) vb., ind. prez. 1 sg. îngreunez, 3 îngreunează; conj. prez. 1 sg. să îngreunez, 3 să îngreuneze
13. [DOOM 2] îngreuna (a ~) (-gre-u-) vb., ind. prez. 3 îngreunează
14. [DRAM 2021] îngreunát, -ă, îngreunați, -te, adj. (ref. la femei) Însărcinată, gravidă; groasă, tăroasă. – Din îngreuna „a se împovăra” (DEX, MDA).
15. [DRAM 2015] îngreunat, -ă, îngreunați, -te, adj. – (ref. la femei) Însărcinată, gravidă; groasă, tăroasă. – Din îngreuna „a se împovăra” (< lat. *in-grevinare) (DEX, MDA).
16. [DRAM] îngreunat, -ă, adj. – (ref. la femei) Însărcinată, gravidă; groasă, tăroasă. – Din îngreuna „a se împovăra” (< lat. *in-grevinare) + -at.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL