1. [DEX '09] ÎNGLODAT, -Ă, înglodați, -te, adj. Plin de noroi, înnămolit. – V. îngloda.
2. [MDA2] înglodat, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 1411 /Pl: ~ați, ~e / E: îngloda] 1 Înfundat în noroi, fără a mai putea ieși. 2 (Pex) Plin de noroi Si: înnămolit. 3 (Fig) Copleșit de datorii, de greutăți, de necazuri.
3. [DLRLC] ÎNGLODAT, -Ă, înglodați, -te, adj. Intrat în noroi (fără a mai putea ieși), împotmolit, înnămolit. Se auzeau îndemnurile bouarilor, pocnetele harapnicelor și opintirile robilor la roțile înglodate. SADOVEANU, F. J. 762.
4. [DEX '09] ÎNGLODA, înglodez, vb. I. Refl. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli. ♦ Fig. A face multe datorii. [Var.: (înv.) înglodi vb. IV] – În + glod.
5. [DEX '09] ÎNGLODI vb. IV v. îngloda.
6. [MDA2] îngloda [At: NECULCE, ap. LET. II, 288/18 / Pzi: ~dez, (înv) înglod / E: în + glod] 1-2 vtr (Reg) A (se) înfunda în noroi, fără a mai putea ieși Si: a (se) înnămoli, a (se) împotmoli. 3 vr (Fig; îe) A se ~ în datorii A face multe datorii, fără a le mai putea plăti.
7. [DLRLC] ÎNGLODA, înglodez, vb. I. Refl. A se cufunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se împotmoli, a se înnămoli. Cîți venea... să sară, toți pica într-acel glod și se îngloda. SBIERA, P. 41. Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrînul. EMINESCU, O. IV 198. Un loc... plin de mlaștine colo de vale. – Unde mi se înglodaseră roțile? – Așa. NEGRUZZI, S. I 184. ♦ Fig. (De obicei determinat prin «în datorii») A se băga în datorii care nu mai pot fi plătite; a-și face foarte multe datorii. De ani de zile muncim vara întreagă pe lanurile boierești... și pe an ce trece ne găsim tot mai înglodați în datorii. MIRONESCU, S. A. 27. În cîțiva ani nu s-a făcut nemic, ne-am înglodat la curte pe niște popușoi stricați. CONTEMPORANUL, VII 506. ◊ Tranz. fact. M-ai înglodat în datorii pîn-în urechi. ALECSANDRI, T. 1016. – Variantă: (învechit) înglodi (KOGĂLNICEANU, S. 213) vb. IV.
8. [DLRLC] ÎNGLODI1 vb. IV v. îngloda.
9. [Șăineanu, ed. VI] înglodà v. 1. a intra în glod; 2. fig. a înfundă: a se îngloda în datorii.
10. [Scriban] înglodéz v. tr. (d. glog). Est. Afund în glod: am înglodat caru. V. refl. Mă afund, intru în glod: m’am înglodat pe acest drum răŭ. Fig. A te îngloda în datoriĭ, a intra în marĭ datoriĭ.
11. [DOOM 3] îngloda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înglodez, 3 înglodează; conj. prez. 1 sg. să înglodez, 3 să înglodeze
12. [DOOM 2] îngloda (a ~) vb., ind. prez. 3 înglodează
13. [IVO-III] înglodez.
14. [DRAM 2021] înglodát, -ă, înglodați, -te, adj. Înfundat în noroi (sau în datorii). – Din îngloda (MDA).
15. [DRAM 2015] înglodat, -ă, înglodați, -te, adj. – Înfundat în noroi (sau în datorii). – Din îngloda (MDA).
16. [DRAM 2021] înglodá, înglod, v.r. 1. A se înfunda în noroi; a se împotmoli. 2. (fig.) A face datorii. – Din în- + glod „noroi” (DEX, MDA).
17. [DRAM 2015] îngloda, înglod, vb. refl. – 1. A se înfunda în noroi; a se împotmoli. 2. (fig.) A face datorii. – Din în- + glod „noroi” (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL