1. [DEX '09] IGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica.
2. [MDA2] igliță sf [At: CARAGIALE, M. 308 / V: ~țe, ing~ / Pl: ~țe / E: srb iglica „ac mic”] 1 (Mun) Ac mare cu vârful în formă de cârlig, cu care se fac dantele Vz croșetă. 2 (Pes) Instrument de împletit năvoade Si: suveică de plasă. 3 (Pes) Prăjină cu care se împing pe sub gheață frânghiile năvodului. 4 (Reg) Scândurică îngustă, scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și cu care se formează și se înnoadă ochiuri de plasă. 5 (Reg) Furculiță fixată de capătul unei prăjini, cu care se pescuiește. 6 (Reg) Balustradă a scării.
3. [CADE] IGLIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Ac lung cu o crestătură la vîrf cu care se lucrează la ciorapi, la horbote, etc. (🖼 2637): un tărtănaș conabiu, făcut cu iglița (CAR.) ¶ 2 🐟 Un fel de undrea cu care se lucrează plasa de pescuit [sl. iglica].
4. [DLRLC] IGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. Lăutarul cel bătrîn avea... un comănac sur de lînă împletită cu iglița. SADOVEANU, N. P. 84. Toate albe ca laptele. Și abajurul și toate cele lucrate cu iglița în fel de fel de fețe. CARAGIALE, O. I 336. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită, pe care se deapănă ața și care servește la formarea și înnodarea ochiurilor, la împletirea manuală a plaselor etc.
5. [Șăineanu, ed. VI] igliță f. 1. ac subțire și lung cu care se lucrează la ciorapi sau se croșetează; 2. undrea de făcut plasa. [Slav. IGLIȚA (din igla, ac)].
6. [Scriban] ígliță f., pl. e (vsl. sîrb. iglica, dim. d. igla, ac, ghimpe). Acușor, cîrligel de împletit cĭorapĭ. Acușor de lemn de împletit plasa de pescuit. Bz. Năpatcă. – În Mold. sud și ingliță.
7. [MDA2] iglițe sf vz igliță
8. [MDA2] ingliță sf vz igliță
9. [Scriban] íngliță, V. igliță.
10. [DOOM 3] igliță (desp. i-gli-) s. f., g.-d. art. igliței; pl. iglițe
11. [DOOM 2] igliță (i-gli-) s. f., g.-d. art. igliței; pl. iglițe
12. [IVO-III] igliță, -țe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL