1. [DEX '09] ÎNGHIȚITURĂ, înghițituri, s. f. Înghițire. ◊ Expr. (A bea) dintr-o înghițitură = (a bea) sorbind toată băutura dintr-o singură dată. ♦ (Concr.) Cantitatea de mâncare sau de băutură care se poate înghiți dintr-o dată. – Înghiți + suf. -tură.
2. [MDA2] înghițitură sf [At: ANON. CAR. / V: (dial) ~țăt~ / Pl: ~ri / E: înghiți + -tură] 1 Înghițire (1). 2-3 Cantitate (de mâncare sau) de băutură care poate fi înghițită dintr-o dată Cf îmbucătură, dușcă. 4 (Reg) Crestătură făcută la piciorul de sus al prispei. 5 (Îe) A bea dintr-o ~ A bea sorbind toată băutura dintr-o singură respirație.
3. [DLRLC] ÎNGHIȚITURĂ, înghițituri, s. f. Cantitate de băutură (v. dușcă) sau de mîncare care se înghite dintr-o dată. Începu să pășească în încăperea scundă, oprindu-se să soarbă o înghițitură de cafea. C. PETRESCU, A. 287. După ce trag ei o înghițitură de țuică, cizmarul își ia traista. ȘEZ. IX 68. ◊ Expr. (A bea) dintr-o înghițitură = (a bea) sorbind toată băutura dintr-o singură dată. Roșul bea dintr-o înghițitură paharul ce i-l adusese minerul. DAVIDOGLU, M. 22.
4. [Șăineanu, ed. VI] înghițitură f. cât se înghite dintr’odată.
5. [Scriban] înghițitúră f., pl. ĭ. Cît se înghite dintr’o dată, gălătuc: lupu din treĭ înghițiturĭ a și mîncat melu. (V. bol). Modu de a înghiți.
6. [MDA2] înghițătură sf vz înghițitură
7. [DOOM 3] înghițitură s. f., g.-d. art. înghițiturii; pl. înghițituri
8. [DOOM 2] înghițitură s. f., g.-d. art. înghițiturii; pl. înghițituri
9. [IVO-III] înghițitură, -ri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL