1. [DEX '09] ÎNGHESUIT2, -Ă, înghesuiți, -te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit2. ◊ Expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit = a râde înfundat. 2. În care este mare înghesuială; aglomerat. – V. înghesui.
2. [DEX '09] ÎNGHESUIT1 s. n. Înghesuire. – V. înghesui.
3. [MDA2] înghesuit2, ~ă [At: MAG. IST. IV, 24/8 / V: ~ghezu~, înghis~ / Pl: ~iți, ~e / E: înghesui] 1 a Ticsit. 2 a Îngrămădit în cantitate mare într-un spațiu restrâns Si: înghesuit2 (2). 3 a Ghemuit. 4 a Strâmtorat. 5 a Des. 6 a (D. pumni, râs, sunete etc.) Înfundat. 7 av (Îe) A râde ~ A râde înfundat. 8 a În care este mare înghesuială Si: aglomerat. 9 a Care are un spațiu redus.
4. [MDA2] înghesuit1 sn [At: PAS. Z. IV, 265 / V: ~ghezu~, înghis~ / Pl: ~uri / E: înghesui] 1-5 Înghesuire (1-5).
5. [DEX '98] ÎNGHESUIT1 s. n. (Rar) Înghesuire. – V. înghesui.
6. [DLRLC] ÎNGHESUIT1 s. n. (Rar) Înghesuire. ◊ Expr. Pe înghesuite = în îmbulzeală, strîns, corp la corp. Strada era îngustă, astfel că bătălia s-a încins pe înghesuite. PAS, Z. IV 265. – Formă gramaticală: (în expr.) înghesuite.
7. [DLRLC] ÎNGHESUIT2, -Ă, -înghesuiți, -te, adj. 1. Îngrămădit, îmbulzit, strîns. Erau dar cinci inși înghesuiți într-o odăiță. CĂLINESCU, E. 108. În interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechi stau înghesuite, pe banchete și-n picioare, treizeci și patru de persoane. CARAGIALE, O. II 168. ◊ Fig. Sunetele năvăleau afară înghesuite, repezi și jalnice. DELAVRANCEA, S. 69. ◊ (Adverbial, neobișnuit, în expr.) A rîde înghesuit = a rîde înfundat. Îmi pare că te văd... rîzînd înghesuit în barba-ți căruntă. ODOBESCU, S. I 436. 2. În care e mare înghesuială; aglomerat. Frumos bal, nu-i așa? – Prea frumos, numai cam înghesuit. ALECSANDRI, T. 773.
8. [DEX '09] ÎNGHESUI, înghesui, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns); a (se) ghemui. 2. Tranz. A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. ♦ A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare. [Prez. ind. și: înghesuiesc] – În + ghes + suf. -ui.
9. [MDA2] îndesi v vz înghesui
10. [MDA2] înghesui [At: MAG. IST. II, 12/2 / V: (hpu) îmbis~, îndes~, ~ghezui, înghis-, înghizui / Pzi: înghesui, ~esc / E: în- + ghes + -ui] 1 vt A băga pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. 2-3 vtr A (se) îngrămădi într-un spațiu restrâns Si: a se îmbulzi. 4 vt A ticsi cu obiecte un dulap. 5 vr (Îe) A se ~ (ca) la pomană A se buluci pentru a obține lucruri gratuite, avantaje. 6 vt A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare Si: a strâmtora.
11. [MDA2] înghezui v vz înghesui
12. [MDA2] înghezuit1 sn vz înghesuit1
13. [MDA2] înghezuit2, ~ă a vz înghesuit
14. [MDA2] înghisui v vz înghesui
15. [MDA2] înghisuit1 sn vz înghesuit1
16. [MDA2] înghisuit2, ~ă a vz înghesuit2
17. [MDA2] înghizui v vz înghesui
18. [MDA2] înghizuit sn vz înghesuit
19. [DLRLC] ÎNGHESUI, înghesui, vb. IV. 1. Tranz. A îngrămădi, a strînge într-un loc (mic). Bîrzof... scoate pe Brîncoveanu din casele de sus, înghesuindu-l cu toată familia în cîteva beciuri. GHICA, la TDRG. ◊ Fig. Se bucura că sărbătorește anul nou... în casa mică pe care case mari au înghesuit-o cu vremea. PAS, Z. I 77. ♦ A înconjura (pe cineva) din toate părțile, silindu-l să se restrîngă în loc puțin. Cîinii îl înghesuiră lîngă leucă. GALACTION, O. I 282. Pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia. CREANGĂ, P. 228. ◊ Fig. Se apropiase de băiețandru, îl înghesuia cu întrebările. DUMITRIU, B. F. 101. 2. Refl. A se îngrămădi, a se îmbulzi, a se aglomera. Veseli, gălăgioși, ofițerii tineri se înghesuiau prin cabinele strîmte. BART, E. 141. Norodul se înghesuia Să vadă ce s-a întîmplat. VLAHUȚĂ, O. A. 117. Pintre lumea ce se înghesuia cu treabă, fără treabă, iaca se zărește o hîrtie fîlfîind. CREANGĂ, A. 157. – Prez. ind. și: înghesuiesc (PAS, L. I 290, GHEREA, ST. CR. I 115).
20. [Șăineanu, ed. VI] înghesuì v. 1. a îndesa, a împinge: se înghesuiesc unii pe alții; 2. a veni în număr mare sau des. [V. ghies].
21. [Scriban] înghésuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (d. îngemuĭes și îndes. V. ghes). Îndes, împing, înghemuĭesc. V. refl. Mă îndes, mă îmbulzesc, mă grămădesc: caliciiĭ se înghesuĭesc la pomană.
22. [DOOM 3] înghesuit s. n.
23. [DOOM 2] !înghesuit s. n.
24. [DOOM 3] înghesui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înghesui, 3 înghesuie, imperf. 1 înghesuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să înghesui, 3 să înghesuie
25. [DOOM 3] înghesuite (pe ~) loc. adv.
26. [DOOM 2] înghesui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înghesui, 3 înghesuie, imperf. 3 sg. înghesuia; conj. prez. 3 să înghesuie
27. [DOOM 2] înghesuite (pe ~) loc. adv.
28. [MDO] înghesui (ind. prez. 1 sg. înghesui, 3 sg. și pl. înghesuie)
29. [IVO-III] înghesuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
30. [DER] ÎNGHESUI, înghesui, vb. IV. ~ (din ghes; Drăganu îl derivă din magh. gyeszül = a împinge)
31. [Argou] a se înghesui ca sardelele expr. a călători într-un mijloc de transport supraaglomerat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL