1. [DEX '09] ÎNGHESUIRE s. f. Acțiunea de a (se) înghesui; înghesuit1. – V. înghesui.
2. [MDA2] înghesuire sf [At: DA ms / V: ~ghezu~, înghis~, înghizu~ / Pl: ~ri / E: înghesui] 1 Introducere a unei persoane sau a unor obiecte într-un loc strâmt Si: înghesuit1 (1). 2 Punere în cantitate mare într-un spațiu restrâns Si: înghesuit1 (2), îngrămădire (2), îngrămădit1 (2). 3 Ticsire cu obiecte a unui dulap Si: înghesuit1 (3). 4 Înconjurare a cuiva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare Si: înghesuit1 5 Îmbulzire pentru a obține lucruri gratuite, avantaje Si: înghesuit1 (5).
3. [DEX '98] ÎNGHESUIRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înghesui; înghesuit1. – V. înghesui.
4. [DLRLC] ÎNGHESUIRE, înghesuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înghesui și rezultatul ei; înghesuială.
5. [DEX '09] ÎNGHESUI, înghesui, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns); a (se) ghemui. 2. Tranz. A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. ♦ A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare. [Prez. ind. și: înghesuiesc] – În + ghes + suf. -ui.
6. [MDA2] îndesi v vz înghesui
7. [MDA2] înghesui [At: MAG. IST. II, 12/2 / V: (hpu) îmbis~, îndes~, ~ghezui, înghis-, înghizui / Pzi: înghesui, ~esc / E: în- + ghes + -ui] 1 vt A băga pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. 2-3 vtr A (se) îngrămădi într-un spațiu restrâns Si: a se îmbulzi. 4 vt A ticsi cu obiecte un dulap. 5 vr (Îe) A se ~ (ca) la pomană A se buluci pentru a obține lucruri gratuite, avantaje. 6 vt A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare Si: a strâmtora.
8. [MDA2] înghezui v vz înghesui
9. [MDA2] înghezuire sf vz înghesuire
10. [MDA2] înghisui v vz înghesui
11. [MDA2] înghisuire sf vz înghesuire
12. [MDA2] înghizui v vz înghesui
13. [MDA2] înghizuire sf vz înghesuire
14. [DLRLC] ÎNGHESUI, înghesui, vb. IV. 1. Tranz. A îngrămădi, a strînge într-un loc (mic). Bîrzof... scoate pe Brîncoveanu din casele de sus, înghesuindu-l cu toată familia în cîteva beciuri. GHICA, la TDRG. ◊ Fig. Se bucura că sărbătorește anul nou... în casa mică pe care case mari au înghesuit-o cu vremea. PAS, Z. I 77. ♦ A înconjura (pe cineva) din toate părțile, silindu-l să se restrîngă în loc puțin. Cîinii îl înghesuiră lîngă leucă. GALACTION, O. I 282. Pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia. CREANGĂ, P. 228. ◊ Fig. Se apropiase de băiețandru, îl înghesuia cu întrebările. DUMITRIU, B. F. 101. 2. Refl. A se îngrămădi, a se îmbulzi, a se aglomera. Veseli, gălăgioși, ofițerii tineri se înghesuiau prin cabinele strîmte. BART, E. 141. Norodul se înghesuia Să vadă ce s-a întîmplat. VLAHUȚĂ, O. A. 117. Pintre lumea ce se înghesuia cu treabă, fără treabă, iaca se zărește o hîrtie fîlfîind. CREANGĂ, A. 157. – Prez. ind. și: înghesuiesc (PAS, L. I 290, GHEREA, ST. CR. I 115).
15. [Șăineanu, ed. VI] înghesuì v. 1. a îndesa, a împinge: se înghesuiesc unii pe alții; 2. a veni în număr mare sau des. [V. ghies].
16. [Scriban] înghésuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (d. îngemuĭes și îndes. V. ghes). Îndes, împing, înghemuĭesc. V. refl. Mă îndes, mă îmbulzesc, mă grămădesc: caliciiĭ se înghesuĭesc la pomană.
17. [DOOM 3] înghesuire s. f., g.-d. art. înghesuirii
18. [DOOM 2] înghesuire s. f., g.-d. art. înghesuirii
19. [DOOM 3] înghesui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înghesui, 3 înghesuie, imperf. 1 înghesuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să înghesui, 3 să înghesuie
20. [DOOM 2] înghesui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înghesui, 3 înghesuie, imperf. 3 sg. înghesuia; conj. prez. 3 să înghesuie
21. [MDO] înghesui (ind. prez. 1 sg. înghesui, 3 sg. și pl. înghesuie)
22. [IVO-III] înghesuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
23. [DER] ÎNGHESUI, înghesui, vb. IV. ~ (din ghes; Drăganu îl derivă din magh. gyeszül = a împinge)
24. [Argou] a se înghesui ca sardelele expr. a călători într-un mijloc de transport supraaglomerat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL