1. [DEX '09] ÎNGENUNCHEAT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi. 2. Fig. Supus, aservit. – V. îngenunchea.
2. [MDA2] îngenuncheat2, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ~uchiat, ~nchiat, ~gerunchiat / Pl: ~ați, ~e / E: îngenunchea] 1 Care stă în genunchi. 2 (Fig) Căruia i-au slăbit puterile. 3 Care a rămas fără nimic. 4 Silit să se așeze în genunchi. 5 Supus. 6 (Fig) Umilit. 7 (D. teritoriu) Închinat unui dușman biruitor.
3. [MDA2] îngenuncheat1 sn [At: DA / V: ~uchiat, ~nchiat, ~gerunchiat / Pl: ~uri / E: îngenunchea] 1-4 Îngenunchere (1-4).
4. [DLRLC] ÎNGENUNCHEAT, -Ă, îngenuncheați, -te, adj. 1. Care stă în genunchi, care este căzut în genunchi. Cînta monoton împreună cu noru-sa, îngenuncheate, prăbușite pe brînci lîngă trupul întins. DUMITRIU, N. 154. Albu-i trup de fată Îngenuncheat Ca pentru rugăciune... Părea-ncrustat În rocă de cărbune. TOPÎRCEANU, B. 100. 2. Fig. Supus, aservit. – Variantă: genuncheat, -ă (EMINESCU, O. I 50) adj.
5. [DEX '09] ÎNGENUNCHEA, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenunchi] – Lat. ingenuculare.
6. [MDA2] îngenuchia v vz îngenunchea
7. [MDA2] îngenuchiat2, ~ă a vz îngenuncheat2
8. [MDA2] îngenuchiat1 sn vz îngenuncheat1
9. [MDA2] îngenunchea [At: DOSOFTEI, V. S. 133/1 / V: (înv) ~uchia, (înv) ~nchia, ~gerunchia / Pzi: ~chez, (înv) îngenunchi / E: ml *ingenuculare] 1 vi A se așeza în genunchi. 2 vi (Fig) A-i slăbi puterile. 3 vi (Fig; îe) A ~ cu desăvârșire A rămâne fără nimic. 4 vt A sili pe cineva să se așeze în genunchi. 5 vt (Fig) A supune. 6 vt A închina un teritoriu unui dușman biruitor.
10. [MDA2] îngenunchia v vz îngenunchea
11. [MDA2] îngenunchiat1, ~ă a vz îngenuncheat2
12. [MDA2] îngenunchiat1 sn vz îngenuncheat1
13. [MDA2] îngerunchia v vz îngenunchea
14. [MDA2] îngerunchiat2, ~ă a vz îngenuncheat2
15. [MDA2] îngerunchiat1 sn vz îngenuncheat1
16. [CADE] * GENUNCHIA – ÎNGENUNCHIA.
17. [DLRLC] GENUNCHEAT, -Ă adj. v. îngenuncheat.
18. [DLRLC] ÎNGENUNCHEA, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. Nenorocita drumeață a îngenuncheat lîngă patul soțului ei. CREANGĂ, P. 97. Biata femeie îngenunchease dinaintea mea. NEGRUZZI, S. I 52. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane, popoare, țări) A aservi, a supune. Boierii sînt niște nesocotiți! Vor să mă îngenunche lui Sigismund. DELAVRANCEA, O. II 94. (Refl. pas.) Îl ruga pe frate-său cu lacrimi să-i spună el cum s-ar putea îngenunchea acel neînduplecat și isprăvi cu atîtea jertfe de viteji. CARAGIALE, O. III 91. ♦ A da în stăpînire, a închina (unui dușman). Vai ție, Petre, domn ticălos! vai ție, Irimie, Iudă care ți-ai vîndut domnul și ți-ai îngenuncheat moșia! SADOVEANU, O. I 192. ♦ Intranz. A se supune. În apus e luptă-ncinsă Între noapte și lumină... Ziua-ngenunchează-nvinsă – Codrul, apele suspină. CERNA, P. 57. – Prez. ind. și: îngenunchi (SAHIA, U.R.S.S. 63).
19. [DLRM] GENUNCHEAT, -Ă, genuncheați, -te, adj. V. îngenuncheat.
20. [Șăineanu, ed. VI] îngenuchià v. 1. a pune, a cădea în genuchi; 2. fig. a umili, a supune. [Lat. vulg. INGENUCULARE].
21. [Scriban] îngenúchĭ și -chéz (vest) și -únchĭ și -unchéz (est), a -chĭá (vest) și a -chéa (est) v. intr. (lat. ingenúculo, -áre; it. inginocchiare, fr. s’agenouiller). Mă pun orĭ cad în genunchĭ. Fig. Mă umilesc. V. tr. Pun în genunchĭ. Fig. Umilesc, supun, oprim: nu îngenunchĭa nicĭ chear libertatea animalelor! V. încotesc și proschinitar.
22. [DOOM 3] îngenunchea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchez, 3 îngenunchează, 1 pl. îngenunchem; conj. prez. 1 sg. să îngenunchez, 3 să îngenuncheze; ger. îngenunchind
23. [DOOM 2] îngenunchea (a ~) vb., ind. prez. 3 îngenunchează, 1 pl. îngenunchem; conj. prez. 3 să îngenuncheze; ger. îngenunchind
24. [MDO] îngenunchea (ind. prez. 3 sg. și pl. îngenunchează, 1 pl. îngenunchem, ger. îngenunchind)
25. [IVO-III] îngenunchiez, -chiază 3, -cheze 3 conj., chiam 1 imp., -chiat prt., -chind ger., -chere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL