Definiție și ce înseamnă îngenuchia

1. [DEX '09] ÎNGENUNCHEA, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. 2. Tranz. Fig. A supune, a aservi. ♦ (Rar) A da în stăpânire, a închina (unui dușman). [Prez. ind. și: îngenunchi] – Lat. ingenuculare.

2. [MDA2] îngenunchea [At: DOSOFTEI, V. S. 133/1 / V: (înv) ~uchia, (înv) ~nchia, ~gerunchia / Pzi: ~chez, (înv) îngenunchi / E: ml *ingenuculare] 1 vi A se așeza în genunchi. 2 vi (Fig) A-i slăbi puterile. 3 vi (Fig; îe) A ~ cu desăvârșire A rămâne fără nimic. 4 vt A sili pe cineva să se așeze în genunchi. 5 vt (Fig) A supune. 6 vt A închina un teritoriu unui dușman biruitor.

3. [DLRLC] ÎNGENUNCHEA, îngenunchez, vb. I. 1. Intranz. A se așeza în genunchi. Nenorocita drumeață a îngenuncheat lîngă patul soțului ei. CREANGĂ, P. 97. Biata femeie îngenunchease dinaintea mea. NEGRUZZI, S. I 52. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la persoane, popoare, țări) A aservi, a supune. Boierii sînt niște nesocotiți! Vor să mă îngenunche lui Sigismund. DELAVRANCEA, O. II 94. (Refl. pas.) Îl ruga pe frate-său cu lacrimi să-i spună el cum s-ar putea îngenunchea acel neînduplecat și isprăvi cu atîtea jertfe de viteji. CARAGIALE, O. III 91. ♦ A da în stăpînire, a închina (unui dușman). Vai ție, Petre, domn ticălos! vai ție, Irimie, Iudă care ți-ai vîndut domnul și ți-ai îngenuncheat moșia! SADOVEANU, O. I 192. ♦ Intranz. A se supune. În apus e luptă-ncinsă Între noapte și lumină... Ziua-ngenunchează-nvinsă – Codrul, apele suspină. CERNA, P. 57. – Prez. ind. și: îngenunchi (SAHIA, U.R.S.S. 63).

4. [MDA2] îngenuchia v vz îngenunchea

5. [MDA2] îngenunchia v vz îngenunchea

6. [MDA2] îngerunchia v vz îngenunchea

7. [CADE] * GENUNCHIA – ÎNGENUNCHIA.

8. [Șăineanu, ed. VI] îngenuchià v. 1. a pune, a cădea în genuchi; 2. fig. a umili, a supune. [Lat. vulg. INGENUCULARE].

9. [Scriban] îngenúchĭ și -chéz (vest) și -únchĭ și -unchéz (est), a -chĭá (vest) și a -chéa (est) v. intr. (lat. ingenúculo, -áre; it. inginocchiare, fr. s’agenouiller). Mă pun orĭ cad în genunchĭ. Fig. Mă umilesc. V. tr. Pun în genunchĭ. Fig. Umilesc, supun, oprim: nu îngenunchĭa nicĭ chear libertatea animalelor! V. încotesc și proschinitar.

10. [DOOM 3] îngenunchea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngenunchez, 3 îngenunchează, 1 pl. îngenunchem; conj. prez. 1 sg. să îngenunchez, 3 să îngenuncheze; ger. îngenunchind

11. [DOOM 2] îngenunchea (a ~) vb., ind. prez. 3 îngenunchează, 1 pl. îngenunchem; conj. prez. 3 să îngenuncheze; ger. îngenunchind

12. [MDO] îngenunchea (ind. prez. 3 sg. și pl. îngenunchează, 1 pl. îngenunchem, ger. îngenunchind)

13. [IVO-III] îngenunchiez, -chiază 3, -cheze 3 conj., chiam 1 imp., -chiat prt., -chind ger., -chere inf. s.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[Șăineanu, ed. VI] îndoeală f. 1. acțiunea de a(se) îndoi: pozițiune șovăitoare între două lucruri […]
[Șăineanu, ed. VI] îndoelnic a. 1. supus îndoelii: rezultatul e îndoelnic; 2. neîndestulător: lumină îndoelnică. […]
[MDA2] îndogăți vr [At: RĂDULESCU-CODIN, Î. 322 / Pzi: ~țesc / E: nct] (Reg) A […]
1. [DEX '09] ÎNDOIALĂ, îndoieli, s. f. 1. Neîncredere; ezitare, șovăială; îndoire. ◊ Loc. adv. […]
[DAR] îndoiat, -ă, adj. (reg., înv.) 1. îndurerat. 2. plin de îndoieli, fără credință; bănuitor. […]
1. [MDA2] îndoiciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. 130 / P: ~do-i~ / Pl: ~ni […]
1. [DEX '09] ÎNDOIELNIC, -Ă, îndoielnici, -ce, adj. Care provoacă îndoială, care nu poate fi […]
1. [MDA2] îndoime sf [At: MINEIUL (1776) 40 2/2 / P: ~do-i~ / Pl: ~mi […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro