1. [MDA2] inful sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, A. 28/33 / V: ~ă sf/ Pl: ~e / E: pn infula, fr infule, lat infula] 1 (Înv; îf ~ă) Mitră de episcop. 2-3 Bandă sacră de lână albă (care încununa fruntea preoților sau) cu care se împodobeau victimele în vechea Romă.
2. [DN] INFUL s.n. Bandă sacră de lînă albă care încununa fruntea preoților sau cu care se împodobeau victimele în vechea Romă. [< fr. infule, lat. infula].
3. [MDN '00] INFUL s. n. bandă sacră de lână albă care încununa fruntea preoților sau cu care se împodobeau victimele destinate sacrificării rituale în Roma antică. (< fr. infule, lat. infula)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL