1. [DEX '09] ÎNFRUPTARE s. f. Acțiunea de a se înfrupta. – V. înfrupta.
2. [MDA2] înfruptare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: înfrupta] (Rar) 1 (Pop) Mâncare de dulce în zi de post Si: înfruptat1 (1). 2 Mâncare din ceva deosebit de gustos Si: înfruptat1. 3 Mâncare din ceva interzis Si: înfruptat1 (3). 4 (Fig; irn) Obținere a unor beneficii necinstite Si: înfruptat1 (4). 5 (Înv) Determinare a cuiva să guste din ceva oprit Si: înfruptat1 (5). 6 (Înv; pex) Determinare a unei persoane de a deveni părtașă la ceva interzis Si: înfruptat1 (6).
3. [DEX '98] ÎNFRUPTARE s. f. (Rar) Acțiunea de a se înfrupta. – V. înfrupta.
4. [DLRLC] ÎNFRUPTARE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înfrupta.
5. [DEX '09] ÎNFRUPTA, înfrupt, vb. I. Refl. A mânca din ceva deosebit de gustos. ♦ (Pop.) A mânca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... – În + frupt.
6. [MDA2] înfrupta [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: (cscj) ~ti / Pzi: ~rupt, (rar) ~tez / E: în- +frupt] 1 vr (Pop) A mânca de dulce în zi de post. 2 vr (Pop; îe) A se ~ din oala cu smântână A face o greșeală greu de scuzat. 3 vr A mânca din ceva deosebit de gustos. 4 vr A mânca din ceva interzis. 5 vr (Fig; irn) A obține beneficii necinstite. 6 vt (Înv) A da cuiva să guste sau să mănânce din ceva oprit. 7 vt (Înv; pex) A face părtaș pe cineva la ceva interzis.
7. [MDA2] înfrupti v vz înfrupta
8. [DLRLC] ÎNFRUPTA, înfrupt, vb. I. 1. Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «din» sau «cu») A gusta, a mînca, a se împărtăși din ceva bun. Nu o dată se înfruptaseră din masa Măriucăi. CONTEMPORANUL, VI 301. ◊ Fig. Nu m-ăi lăsa să mă-nfrupt c-o sărutare? ALECSANDRI, T. I 247. ♦ (Popular) A mînca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ironic) A trage beneficii (ilicite), a profita de...; a se atinge de... În consiliile... de administrație intrau avocați cu trecere, oameni politici din toate partidele, care se înfruptau fiecare din cîte douăzeci și treizeci de asemenea consilii. EFTIMIU, N. 23. 2. Tranz. (Rar) A sătura, a satisface. Trebuie, pravoslavnicule, să dischizi băierile pungii, să verși la bani cu pumnul, ca să-nfrupți pe toți. ALECSANDRI, T. 1376.
9. [DLRM] ÎNFRUPTA, înfrupt, vb. I. Refl. A gusta, a mînca din ceva bun. ♦ (În ritualul creștin) A mînca de dulce în zi de post. ♦ Fig. (Ir.) A trage beneficii (necinstite), a profita de... ♦ Tranz. (Rar) A face pe cineva părtaș la un cîștig, la un beneficiu (ilicit). – Din în- + frupt.
10. [Șăineanu, ed. VI] înfruptà v. Mold. 1. a mânca bucate de dulce în zile de post; 2. fam. a gusta ceva oprit: nu m’ei lăsa să mă ’nfrupt cu o sărutare? AL. [V. frupt].
11. [Scriban] înfrúpt, a -á v. tr. (d. frupt). Daŭ cuĭva și-l fac să mănînce bucate de frupt: l-am înfruptat c’o găină. V. refl. Mănînc bucate de frupt. Fig. Mă ating de, fur: un funcționar care s’a înfruptat din baniĭ statuluĭ. – Azĭ și înfruct (după fruct), ceĭa ce nu e recomandabil.
12. [DOOM 3] înfruptare s. f., g.-d. art. înfruptării
13. [DOOM 2] înfruptare s. f., g.-d. art. înfruptării
14. [DOOM 3] înfrupta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă înfrupt, 2 sg. te înfrupți, 3 se înfruptă; conj. prez. 1 sg. să mă înfrupt, 3 să se înfrupte; imper. 2 sg. afirm. înfruptă-te; ger. înfruptându-mă
15. [DOOM 2] !înfrupta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se înfruptă
16. [IVO-III] înfrupt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL