1. [DEX '09] ÎNFRUNZIT, -Ă, înfrunziți, -te, adj. Căruia i-a dat frunza, plin de frunze. – V. înfrunzi.
2. [MDA2] înfrunzit2, ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 210/10 / Pl: ~iți, ~e / E: înfrunzi] 1 Căruia i-a dat frunza. 2 Plin de frunze.
3. [MDA2] înfrunzit1 sn [At: MARIAN, Î. / Pl: ~uri / E: înfrunzi] 1 Înfrunzire (1). 2 (Pex) Înverzire. 3 Perioadă când înfrunzesc copacii.
4. [DLRLC] ÎNFRUNZIT, -Ă, înfrunziți, -te, adj. Care a dat frunze, acoperit cu frunze, plin de frunze. Numai un stuf de trandafiri mai era înfrunzit. ISPIRESCU, L. 77. Ștefan-vodă rătăcit intră-n codrul înfrunzit. ALECSANDRI, P. A. 133. Mîndru-i codru și-nfrunzit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 129.
5. [DEX '09] ÎNFRUNZI, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.
6. [MDA2] înfrunzi vi [At: TETRAEV. (1574) 243 / Pzi: ~zesc, (Trs; Ban) înfrund / E: în- + frunză] 1 A face frunze. 2 A se acoperi de frunze. 3 (Pex) A înverzi.
7. [DLRLC] ÎNFRUNZI, înfrunzesc, vb. IV. Intranz. (Despre plante, mai ales despre copaci) A da frunze, a se acoperi cu frunze. V. înverzi. Pădurea mai luptă și vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. De-ar da dumnezeu să dea, Să vie primăvara, Să-nfrunzească pădurea. ANT. LIT. POP. I 438.
8. [Șăineanu, ed. VI] înfrunzì v. a se acoperi cu frunze, a înverzi. [Lat. FRONDESCERE].
9. [Scriban] înfrunzésc v. intr. (d. frunză, ca lat. frondéscere, d. frons, frondis; it. frondire). Scot frunze: bradu, codru a înfrunzit.
10. [DOOM 3] înfrunzi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzește, 3 pl. înfrunzesc, imperf. 3 sg. înfrunzea; conj. prez. 3 să înfrunzească
11. [DOOM 2] înfrunzi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzește, imperf. 3 sg. înfrunzea; conj. prez. 3 să înfrunzească
12. [IVO-III] înfrunzesc, -zeam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL