1. [DEX '09] ÎNFRUNZIRE, înfrunziri, s. f. Acțiunea de a înfrunzi și rezultatul ei. – V. înfrunzi.
2. [MDA2] înfrunzire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înfrunzi] 1 Apariție a frunzelor Si: înfrunzit1 (1). 2 (Pex) Înverzire.
3. [DEX '09] ÎNFRUNZI, pers. 3 înfrunzește, vb. IV. Intranz. A face frunze, a se acoperi cu frunze. – În + frunză.
4. [MDA2] înfrunzi vi [At: TETRAEV. (1574) 243 / Pzi: ~zesc, (Trs; Ban) înfrund / E: în- + frunză] 1 A face frunze. 2 A se acoperi de frunze. 3 (Pex) A înverzi.
5. [DLRLC] ÎNFRUNZI, înfrunzesc, vb. IV. Intranz. (Despre plante, mai ales despre copaci) A da frunze, a se acoperi cu frunze. V. înverzi. Pădurea mai luptă și vara ea tot va-nfrunzi. PORUMBACU, A. 8. De-ar da dumnezeu să dea, Să vie primăvara, Să-nfrunzească pădurea. ANT. LIT. POP. I 438.
6. [Șăineanu, ed. VI] înfrunzì v. a se acoperi cu frunze, a înverzi. [Lat. FRONDESCERE].
7. [Scriban] înfrunzésc v. intr. (d. frunză, ca lat. frondéscere, d. frons, frondis; it. frondire). Scot frunze: bradu, codru a înfrunzit.
8. [DOOM 3] înfrunzire s. f., g.-d. art. înfrunzirii; pl. înfrunziri
9. [DOOM 2] înfrunzire s. f., g.-d. art. înfrunzirii; pl. înfrunziri
10. [DOOM 3] înfrunzi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzește, 3 pl. înfrunzesc, imperf. 3 sg. înfrunzea; conj. prez. 3 să înfrunzească
11. [DOOM 2] înfrunzi (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. înfrunzește, imperf. 3 sg. înfrunzea; conj. prez. 3 să înfrunzească
12. [IVO-III] înfrunzesc, -zeam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL