1. [DEX '09] ÎNFRICOȘĂTOR, -OARE, înfricoșători, -oare, adj. Care provoacă sau inspiră frică; îngrozitor, înspăimântător, abominabil, groaznic. – Înfricoșa + suf. -ător.
2. [MDA2] înfricoșător, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 28 / V: ~șet ~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfricoșa + -(ă)tor] 1 Care inspiră frică Si: abominabil, înfricoșat (1). 2 Teribil.
3. [DLRLC] ÎNFRICOȘĂTOR, -OARE, înfricoșători, -oare, adj. Care deșteaptă frica, care înspăimîntă; îngrozitor, teribil. Nu știu ce înfricoșătoare presimțiri... au venit și au sfîșiat biata sa inimă. NEGRUZZI, S. I 28. ◊ (Adverbial) E înfricoșător să-l vezi noaptea sus, pe comandă, cum privește, nemișcat, infinitul mării. DUNĂREANU, CH. 56.
4. [MDA2] înfricoșetor, ~oare a vz înfricoșător
5. [DOOM 3] înfricoșător adj. m., pl. înfricoșători; f. sg. și pl. înfricoșătoare
6. [DOOM 2] înfricoșător adj. m., pl. înfricoșători; f. sg. și pl. înfricoșătoare
7. [MDO] înfricoșător
8. [IVO-III] înfricoșez, -șează 3, -șam 1 imp., -șător adj. v.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL