1. [DEX '09] ÎNFRICOȘA, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.
2. [MDA2] înfricoșa [At: CORESI, EV. 234/10 / Pzi: ~șez / E: în- + fricos] 1 vt A intimida pe cineva. 2-3 vtr (A face pe cineva să fie cuprins sau) a fi cuprins de frică.
3. [DLRLC] ÎNFRICOȘA, înfricoșez, vb. I. Refl. A fi cuprins de frică; a se speria. Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79. ♦ Tranz. A înspăimînta, a îngrozi, a intimida. Romanii vor întreprinde expediții cu scopul de-a captura pradă și sclavi și de a înfricoșa pe daci. IST. R.P.R. 36. ◊ Absol. Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează. MACEDONSKI, O. I 103.
4. [Șăineanu, ed. VI] înfricoșà v. 1. a băga frică mare; 2. a intimida; 3. a se speria foarte.
5. [Scriban] înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.
6. [DOOM 3] înfricoșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfricoșez, 3 înfricoșează, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 1 sg. să înfricoșez, 3 să înfricoșeze; ger. înfricoșând
7. [DOOM 2] înfricoșa (a ~) vb., ind. prez. 3 înfricoșează, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 3 să înfricoșeze; ger. înfricoșând
8. [MDO] înfricoșa (ind. prez. 3 sg. și pl. înfricoșează, 1 pl. înfricoșăm, ger. înfricoșînd)
9. [IVO-III] înfricoșez, -șează 3, -șam 1 imp., -șător adj. v.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL