1. [DEX '09] INFRACȚIUNE, infracțiuni, s. f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârșirea, cu vinovăție, a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. infraction, lat. infractio, -onis.
2. [MDA2] infracțiune sf [At: ODOBESCU, S. I, 324 / V: ~ție / Pl: ~ni / E: fr infraction, lat infractio, -onis] 1-4 Încălcare (a unei legi,) (a unui ordin,) (a unui tratat sau) a unei reguli prestabilite Si: violare. 5 Faptă care prezintă pericol social, constând în săvârșirea cu vinovăție a unei abateri de la legea penală, și care este sancționată de lege.
3. [CADE] * INFRACȚIUNE sf. ⚖️ Călcare (a unei legi, unei ordonanțe, unei învoieli, etc.) [fr.].
4. [DLRLC] INFRACȚIUNE, infracțiuni, s. f. Faptă pedepsită de lege, constînd în călcarea unei legi penale. Infracțiune de drept comun. – Pronunțat: -ți-u-.
5. [DN] INFRACȚIUNE s.f. (Jur.) 1. Violare a unor legi penale. 2. Abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. infraction, lat. infractio – spargere].
6. [MDN '00] INFRACȚIUNE s. f. 1. încălcare cu vinovăție a unei legi penale. 2. abatere, încălcare a unui ordin, a unui tratat etc. (< fr. infraction, lat. infractio)
7. [Șăineanu, ed. VI] infracțiune f. înfrângerea unei legi, unei porunci etc.
8. [Scriban] *infracțiúne f. (lat. infráctio, -ónis, d. infríngere, -fractum, a înfrînge). Înfrîngerea uneĭ legĭ, unuĭ ordin, tractat ș. a.: infracțiunile regulamentelor polițiiĭ se numesc „contravențiunĭ”.
9. [MDA2] infracție sf vz infracțiune
10. [DOOM 3] infracțiune (desp. -ți-u-) s. f., g.-d. art. infracțiunii; pl. infracțiuni
11. [DOOM 2] infracțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. infracțiunii; pl. infracțiuni
12. [MDO] infracțiune (i-u)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL